Rezultatele unui studiu realizat de INSCOP Research și Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) dezvăluie date îngrijorătoare. 66% dintre participanți consideră că Nicolae Ceaușescu a fost un conducător bun pentru țară.
Acest rezultat îngrijorează profund. O nouă formă de nostalgie, aproape de simpatie, pentru regimul comunist, a apărut în ultimii ani. Societatea românească pare să se confrunte, nu doar cu lipsa de informații, ci și într-o confuzie a valorilor.
O parte din acest sentiment pro-Ceaușescu se leagă de politică economică. Investițiile făcute de regimul comunist în perioada 1945-1989 sunt amintite cu nostalgie.
Întâlnim nostalgici ai regimului, atât de vârstă înaintată, cât și, îngrijorător, oameni tineri. Nu este neobișnuit să întâlnim tineri care nu au cunoscut perioada pre-1989 și care arată admirație pentru acest regim.
Discuțiile cu acești nostalgici se dovedesc dificile. Argumentele despre cenzură și lipsa libertății sunt contracarate cu afirmații despre libertatea actuală, dar lipsa de resurse financiare. Nostalgici susțin că regimul a construit infrastructură și locuințe, ignorând efectele negative ale datoriilor externe. Sunt invocați argumente precum o țară fără datorii și o industrie puternică, ignorându-se dependența de piețe externe. Ideea unei locuri de muncă garantate este argumentată cu metodele coruptive și nepotiste ale sistemului.
Economia actuală este radical diferită de cea dinainte de 1989. România dispune de o economie deschisă, în timp ce regimul comunist avea o economie controlată strict de stat. Planificarea strictă a prețurilor a dus la pierderi substanțiale în unele întreprinderi. Economia de comandă, care pretindea planificare totală, s-a dovedit ineficientă.
Economia românească a intrat în recesiune în ultimii doi ani ai regimului Ceaușescu, culminând cu plata datoriilor externe în 1989.
Există diferențe semnificative între funcționarea economiei înainte și după 1989. Economia controlată era dependentă de sistemul CAER, care a dispărut în 1990. Marile întreprinderi românești au pierdut piețe importante.
România a înregistrat progrese majore după 1989. Creșterea PIB-ului pe cap de locuitor, modificarea radicală a structurii economice, creșterea salariilor și stabilitatea cursului de schimb leu-euro sunt exemple ale progresului. Însă, o parte a populației continuă să regrete regimul comunist.
Se poate remedia această situație a nostalgiei? Este imposibil să se contracareze trecutul, dar fantomele comunismului pot fi diminuate printr-un efort educațional și social.
