Programul de investiții locale a devenit un punct de dispută politică. Fiecare proiect va fi examinat riguros, la fel și fiecare companie de stat. Soluțiile propuse, însă, necesită timp, iar timpul apasă asupra actualului guvern.
Programul Anghel Saligny a fost mereu un subiect controversat. În urmă cu patru ani, o parte a guvernului a cerut sau a fost obligată să abandoneze conducerea, tocmai pentru a opri acest program.
Numele programului s-ar putea să fi variat, dar esența rămâne aceeași. Scopul lui este dublu: să sprijine cetățenii și să îmbunătățească situația politică la nivel local. Programul Anghel Saligny este prezentat ca o sursă importantă de finanțare pentru comunitățile locale, esențială pentru dezvoltarea rețelelor de utilități și infrastructurii. Însă, beneficiarii direct implicați sunt și liderii politici locali care gestionează aceste fonduri.
Există diverse interpretări legate de acest program. În esență, se pune accent pe avantajele financiare ce revin politicienilor locali și companiilor implicate, care par apropiate de mediul politic. Sorin Grindeanu a încercat ieri să asigure publicului că programul Anghel Saligny este administrat impecabil, asemenea proiectelor finanțate din fonduri europene. Realitatea este oarecum diferită.
Din nou, programul Anghel Saligny se află în centrul unui conflict. Anunțurile premierului sunt clare: bugetul a consumat fondurile alocate, însă nu confirmă neapărat utilizarea lor. Programul nu va fi oprit, ci va fi reevaluat și finanțat în funcție de stadiul lucrărilor. Această abordare pare logică. Dar opoziția primarilor și politicienilor de la PSD intervine.
În practică, PSD a obținut ca investițiile să fie evaluate individual, nu în funcție de stadiul de finalizare. Această decizie este diferită de planul inițial. Evaluarea proiect cu proiect crește teoretic șansele ca mai multe investiții să fie continuate. Fiecare demers local are o importanță evidentă, iar primarii sunt capabili de a prezenta convingător utilitatea proiectelor. Este probabil că mai multe inițiative vor fi finanțate, în condițiile în care situația bugetară este asemănătoare, indiferent de deciziile luate la nivel central sau local. Adică, fondurile sunt epuizate. Desigur, primarii ar putea convinge guvernul să aloce mai mulți bani în următoarea rectificare bugetară, dar aceasta ar pune în pericol echilibrul bugetar național.
Discuțiile legate de programul Anghel Saligny scot în evidență caracterul arhaic al modelelor de finanțare din administrațiile locale. Primarii se bazează în mod semnificativ pe fondurile bugetare naționale. Ar trebui să utilizeze mai eficient fondurile europene, resursele bancare sau mecanisme alternative. Emiterea de obligațiuni, nu la nivelul comunelor, ci al consiliilor județene, sau strategii de parteneriat public-privat sunt modalități eficiente de finanțare. Dar, primarii preferă fondurile bugetare. Astfel, cineva va analiza fiecare investiție în parte și va decide continuarea finanțării.
Același lucru se va întâmpla și cu companiile de stat, pentru a se evalua situația financiară și oportunitățile de eficientizare. Această abordare este comprehensibilă. Însă, rămâne o importantă problemă: cât timp va dura până la luarea deciziilor importante la firmele de stat? Se pot implementa reduceri de indemnizații, se poate diminua numărul de membri din consiliile de administrație sau pot fi stabilite noi indicatori de performanță, fără a asigura rezultate tangibile în eficiența unor companii de stat. Prin această evaluare individualizată, reformele propuse pentru companiile de stat și administrația locală pot fi compromise.
