Convergența economică a României la nivelul Uniunii Europene se referă la viteza cu care economia națională reduc decalajele față de media europeană, în domenii precum salarii, prețuri, putere de cumpărare și infrastructură. Este asemănată cu o cursă de „regrupare”:
Dacă România înregistrează o creștere mai rapidă decât media europeană, se apropie de nivelul de trai occidental. În caz contrar, dacă ritmul este mai lent sau există inflație ridicată și dezechilibre economice, procesul încetinește.
Cele mai folosite metode de evaluare a acestui proces
Principalii indicatori sunt:
PIB pe locuitor în paritate de putere de cumpărare (PPS) – măsoară valoarea economică generată de fiecare persoană, comparabilă cu alte țări;
AIC (consumul individual efectiv) – reflectă nivelul de trai real și capacitatea gospodăriilor de a achiziționa bunuri și servicii.
Este de remarcat că între anii 2000 și 2020, România a înregistrat o convergență remarcabilă: de la aproximativ 30% din media UE, a ajuns la aproape 80%. Totuși, în ultimii ani, ritmul a încetinit – țara nu mai pierdem teren, dar recuperarea devine mai lentă.
Pe scurt:
Procesul de convergență economică reprezintă evoluția României de la o economie mai săracă către una asemănătoare standardelor occidentale. Nu este un sprint, ci un maraton, în care sănătatea creșterii economice contează mai mult decât viteza.
În perioada 2023–2024, ritmul de progres a încetinit. Valoarea PIB/locuitor în PPS – indicatorul principal al convergenței – a stagnat aproape de 78% față de media UE în 2023–2024, după o perioadă de creșteri accelerate de peste un deceniu.
AIC/locuitor (nivelul efectiv de consum sau bunăstarea gospodăriilor) a înregistrat un progres: circa 88% din media UE în 2024 – peste Grecia, Ungaria și Croația – indicând faptul că convergența materială în nivelul de trai a continuat.
Motorul principal al creșterii a slăbit: creșterea economică a scăzut la aproximativ 0,9% în 2024, din cauza investițiilor private reduse și a deficitului extern ridicat.
Ritmul pe termen scurt depinde de:
relansarea investițiilor (inclusiv fondurile PNRR), corectarea deficitelor, dezinflație și creșterea productivității.
„Până în prezent, convergența s-a realizat în mod ignorând complet echilibrele macroeconomice. Astfel, deficitul bugetar, deficitul de cont curent și inflația nu au reprezentat preocupări majore pentru decidenți, ceea ce a condus România pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la acești indicatori. La toți trei!”, avertizează Valentin Lazea, economist șef al BNR.
Suntem extrem de în urmă și nu putem spera la continuitate dacă aceste obstacole persistă, adaugă el într-o conferință organizată de confederația Concordia.
Lazea subliniază că o altă cauză majoră este influența excesivă a politicii asupra fiscalului. „De cele mai multe ori, în guverne, vocea ministrului de finanțe nu s-a făcut auzită. În orice țară dezvoltată, ministrul finanțelor are drept de veto în guvern. În țara noastră, acesta preia și adaptează coteriile cererilor, fără a avea autoritatea de a respinge deciziile. Nu are funcția de a exercita o influență decisivă, așa cum ar trebui. Aceasta indică o problemă instituțională gravă!”, explică Lazea.
În plus, el consideră că afirmația conform căreia Banca Centrală ar putea soluționa dezechilibrele create prin politici fiscale este o vorbă „ridicolă”.
Toate aceste practici trebuie eliminate, afirmă Lazea, care propune și metode pentru apropierea de nivelul de trai occidental.
„Salariile trebuie să crească în linie cu productivitatea, pe termen lung, an de an. În același timp, pensiile nu trebuie să crească mai rapid decât salariile. Este esențială integrarea completă în lanțurile de producție europene, precum și asigurarea autosuficienței energetice și alimentare, pentru a satisface necesitățile interne ale țării!”, adaugă economistul șef al BNR.
În 2024, cele mai ridicate rate ale sărăciei au fost în regiunile Sud-Vest Oltenia (29,8%), Sud-Est (26,8%) și Nord-Est (26,4%), în timp ce cel mai mic nivel s-a înregistrat în București-Ilfov (3,7%). Analiza evoluției ratei sărăciei în 2024 comparativ cu 2021 arată o reducere semnificativă în Nord-Est (cu 9,1 puncte procentuale), vestul (7,4 puncte) și Sud-Muntenia (5,6 puncte). În schimb, în regiunea București-Ilfov, rata sărăciei a crescut ușor cu 0,8 puncte procentuale.
Conform statisticilor, în 2024, numărul persoanelor sărace a fost de 3,59 milioane. Rata sărăciei cea mai ridicată s-a înregistrat în rândul tinerilor cu vârsta între 18 și 24 de ani, cu o pondere de 22,2%. Sărăcia se distribuie inegal geografic, fiind de opt ori mai mare în regiunea Sud-Vest Oltenia față de București-Ilfov.
