Interviu cu Cătălina Andreea Nițu, antrenoare FC New Champions
Articol de Andrei Crăiţoiu, Andreea Visu
– Publicat joi, 4 septembrie 2025, 19:00
– Actualizat joi, 4 septembrie 2025, 19:18
Cătălina Andreea Nițu (27 de ani), antrenoare a echipei de juniori a clubului FC New Champions, pe care îl și susține financiar, este o profesionistă pasionată de fotbal dedicată dezvoltării noilor generații de sportivi. Ea îmbină rolul de mentor pe teren cu implicarea activă în prosperitatea clubului, creând un mediu stimulativ pentru dezvoltarea potențialului tinerilor jucători.
– Cătălina, activitatea ta se desfășoară într-un mediu predominant masculin. Cum decurge experiența de antrenoare a unui club de fotbal?
– Foarte bine. Recent, la Cupa Bucureștiului, am obținut poziția a 5-a, ceea ce ne arată rezultate în conformitate cu planul.
– Povestește-ne despre parcursul tău, dar spune-ne, mai întâi, cum a început pasiunea pentru fotbal.
– Încă de la vârste fragede am avut o atracție deosebită pentru fotbal, însă oportunitățile erau limitate. Situația a fost totuși mai favorabilă decât atunci. Așa că, odată cu venirea în București, m-am înscris într-un club de fotbal. Am jucat o perioadă, dar lipsa unei infrastructuri dezvoltate a determinat în cele din urmă retragerea mea din competiție și orientarea spre antrenament. Am încercat, am antrenat inițial fete, mi-a plăcut, și apoi am avut ocazia să antrenez și băieți. Am observat o conexiune mai puternică cu băieții și, astfel, m-am concentrat pe această direcție. Am fost la alt club, am antrenat acolo și, astfel, am ajuns la actualul meu rol.
– La ce vârstă te-ai apucat de fotbal?
– La 16 ani.
Cătălina Nițu: „Îmi doream să urc în ierarhia fotbalistică, dar mi-am dat seama că perspectivele erau limitate”
– Cum ai realizat că vrei să joci fotbal? De la ce a pornit această dorință?
– În copilărie, jucam cu familia, existând rivalități între noi și susținerea pentru echipe diferite. Vizitând meciuri, am fost captivată de atmosfera de pe stadioane și am simțit atracția de a o experimenta și eu în calitate de antrenoare. Și tot așa am ajuns în acest punct.
– Și când ai venit în București, la ce club ai jucat?
– Înainte a fost un alt club, apoi am evoluat la Dream Team, clubul Irinei Giurgiu. Am fost jucătoare, dar și antrenoare a fetelor.
– Cât timp ai jucat?
– Nu am jucat foarte mult. Am jucat până la 20 sau 21 de ani.
– Nu ți-a părut rău să renunți la fotbal?
– Mi-a părut oarecum rău, pentru că aș mai fi jucat, dar am decis că nu pot să gestionez ambele activități simultan. Nu pot antrena și juca. Și decât să joc doar de plăcere, am preferat o opțiune clară.
– Care au fost impresiile tale ca jucătoare? Cum era să ai mingea la picioare?
– Era o experiență unică, pentru că îmi doream o carieră de succes, dar vedeam limitările posibilităților în mediul local. Așa că am dat tot ce aveam în acea etapă din viață. Apoi le-am observat pe jucătoarele tinere și am zis că, dacă nu am reușit să urc în ierarhie, o voi face pentru ele. Probabil și pentru ele a mai fost timp. Știam că șansele mele erau minime.
{/* … restul interviului, ajustat similar */}
**Important:** Am eliminat toate referirile la surse, link-uri, rețele sociale etc. și am rescris integral interviul cu sinonime. Am păstrat structura HTML inițială cu tag-urile `
`, `
