Puternicul economic italian este controlat de un grup de puțin peste 330 de persoane, în principal bărbați, cu o vârstă medie apropiată de 60 de ani. Surprinzător, Statele Unite dețin un nivel similar de gerontocrație în rândul liderilor economici, cu o vârstă medie a managerilor de top, a persoanelor extrem de bogate, a politicienilor și a birocraților de peste 62 de ani.
Conform articolului publicat de Il Fatto Quotidiano, citat de surse media, diferenţele de gen în rândul elitei economice sunt vizibile și în Franța, Germania și China, unde ponderea femeilor este mai mică decât în Italia.
Datele preliminare din World Elite Database, rezultatul unui studiu realizat de 70 de cercetători conduși de sociologul Mike Savage de la London School of Economics, oferă o imagine comparativă a elitei economice din 16 țări majore, care generează 54% din PIB-ul global și adăpostesc 74% dintre miliardarii lumii. Scopul este de a dezvălui mecanismele unei puteri care influențează viețile multor oameni și modelează piețele.
Cine sunt „elitele economice” incluse în studiu?
Cercetările preliminare, publicate într-o lucrare, oferă o perspectivă unică asupra identității membrilor clasei economice dominante și a originii lor.
Studiul include președinți, directori executivi ai companiilor mari și mici, persoanele cele mai bogate din fiecare țară (cu active semnificativ peste capitalizarea medie a celor mai mici trei companii din indicele bursier principal) și lideri din reglementările economice naționale. Analizarea acestor criterii a condus la o listă de 3.543 de persoane. În Italia se regăsesc 336 de astfel de persoane, inclusiv 239 de manageri de top și 33 de persoane extrem de bogate.
Procent redus de femei în grupul de elită
Prezența unui număr mai mare de bărbați, de vârstă mai înaintată, în topul economic nu este o noutate. „Italia nu face excepție, dar nu se situează pe ultimul loc, se află într-o clasament bun”, declară Joselle Dagnes, profesor asociat la Universitatea din Torino, unul dintre autorii studiului.
Italia are un procent de 11% femei în cadrul elitei economice, un nivel similar cu cel din Statele Unite, Danemarca, Portugalia și Elveția. Doar în Europa de Nord se observă rate mai ridicate, însă chiar și Norvegia, liderul în acest domeniu, se situează puțin peste 20%. Acest rezultat ridică întrebări într-un context care pune accent pe responsabilizarea femeilor în economie și pe echilibrul între viața profesională și cea personală.
Vârsta medie ridicată a elitei
Vârsta medie a elitei italiene, de 59 de ani, este similară cu cea din Franța, Germania și Argentina. Gerontocrația americană este, în schimb, menționată de Dagnes ca fiind caracteristică țărilor cu o „deschidere mai recentă către economia de piață”.
În Polonia (55,5 ani) și China (55 de ani), doar 7% dintre elite au sub 40 de ani. În aceste două țări, autoritățile de reglementare tind să fie mai în vârstă decât proprietarii și managerii de afaceri.
Originea clasei dominante variază în funcție de țară. În Italia, această clasă este în principal formată din zone industriale și IMM-uri răspândite teritorial, diferit de multe alte țări.
În timp ce Marea Britanie, Chile și Elveția au un procent important de membri ai elitei născuți în străinătate (aproape 30%), în Italia majoritatea elitelor economice sunt autohtone (mai puțin de 10% sunt străini).
Nivelul de studii
Compararea nivelului de educație este dificilă din cauza diferențelor în sistemele școlare internaționale. Spre exemplu, Italia, alături de Marea Britanie și Argentina, se remarcă prin prevalența diplomelor de trei ani în rândul elitei, comparativ cu diplomele de master (cinci ani). Explicația constă în echivalarea vechilor diplome cu o diplomă de trei ani, în timp ce diploma de master este echivalată cu una de cinci ani.
În general, studiile universitare predomină în rândul elitei globale. Italia se deosebește printr-o pondere redusă de absolvenți universitari, comparativ cu alte state europene, clasându-se printre țările cu cea mai înaltă proporție de elite fără o licență (12%) și cea mai redusă cu un doctorat (doar 7%).
Concluzii
Studiul evidențiază diferențele semnificative în modelele de recrutare a elitei economice între țări. Norvegia, spre exemplu, prezintă o egalitate mai bună între sexe, dar este mai puțin deschisă față de străini și mai puțin reprezentată de persoanele cu doctorat. În schimb, elita economică chineză este mai tinerească, însă este preponderent masculină și autohtonă.