Emeric Ienei: 5 detalii inedite despre cariera și viața personală, inclusiv căsătoria cu o actriță celebră și încheierea carierei de fotbalist în Europa

Ca selecționer, a calificat România la Campionatul Mondial din 1990 și a pus temelii unei generații care a ridicat standardele echipei naționale. A coordonat de-a lungul carierei cluburi prestigioase din țară și reprezentativa Ungariei, dovadă a prestigiuului său recunoscut internațional.

Înainte de succesele în carieră de antrenor, Ienei a fost jucător de nivel înalt. A evoluat ca fundaș și mijlocaș central, iar cariera sa s-a încheiat într-un mod rar pentru acea perioadă, în Turcia, la Kayserispor.

Discret, cu spirit pedagogic și o autoritate calmă, Ienei a format campioni și caractere. A lăsat în urmă nu doar trofee, ci și modele. Moartea sa încheie o epocă și, pentru o clipă, readuce aminte de momentele care au definit o generație.

Emeric Ienei, fiu de prizonier, orfan de mamă de la 12 ani

Emeric Ienei s-a născut pe 22 martie 1937, în Agrișu Mic, județul Arad. Provenea dintr-o familie de etnie maghiară, iar copilăria sa a fost presărată cu greutăți. Tatăl său a refuzat serviciul militar în România comunistă și a devenit soldat pentru unguri. După război, a fost deținut prizonier pentru o perioadă, impactând profund familia.

Pentru tânărul Emeric, aceste experiențe au însemnat o maturizare precoce, cu absența tatălui pentru o perioadă și responsabilitatea unei mame singure, rămasă să-l crească. Mama sa a decedat când el avea doar 12 ani, iar această pierdere l-a făcut să înțeleagă devreme ce înseamnă sacrificiul și ambiția de a reuși. Toate aceste momente au modelat comportamentul său calm și ferm, de lider natural.

Cariera de jucător încheiată la Kayserispor

Înaintea afirmării ca antrenor, Ienei a fost un sportiv valoros. A jucat ca mijlocaș defensiv și fundaș central, fiind recunoscut pentru siguranță și echilibru în joc. A debutat ca junior la Arad și a evoluat la seniori la Flamura Roșie, iar din 1957 a reprezentat cu succes echipa națională a României, Steaua București, unde a câștigat titluri și distincții.

Într-o epocă în care transferurile internaționale erau rare, s-a transferat în Turcia, la Kayserispor, unde a jucat între 1969 și 1971, până la vârsta de 34 de ani. Experiența unui alt stil de fotbal a pregătit, în mod involuntar, drumul către o carieră de succes ca antrenor. În 1986, Steaua avea în lot pe Boloni (de etnie maghiară), Duckadam (portar cu rădăcini săsești) și Belodedici, originar din Banatul sârbesc.

Casătoriat cu actrița Vasilica Tastaman

Dincolo de teren, viața lui Emeric Ienei a inclus și momente de notorietate. În tinerețe, s-a căsătorit cu actrița Vasilica Tastaman, una dintre cele mai aproapiate figuri ale scenei și cinematografiei românești din anii ’60 și ’70. Din această uniune a rezultat fiul Călin.

Relația lor, discretă și urmărită de presă, a introdus o notă distinctivă în biografia sa, care părea a fi un om rezervat și devotat carierei. Deși mariajul nu a durat, Ienei a rămas distant de scandaluri și agitație, manifestând demnitate și discreție.

Emeric Ienei și Vasilica Tastaman. Fotografie colorizată realizată cu inteligență artificială

• Vasilica Tastaman a avut o carieră remarcabilă în teatru și film, fiind una dintre cele mai apreciate actrițe române din anii ’60-1980. A performat în comedii și drama, printre care „Pisica de mare” (1963), „Cu mâinile curate” (1972), „Veronica” (1972), „Ultimul cartuș” (1973) și „Nea Mărin miliardar” (1979).

Experiența ca antrenor la FC Universitatea Craiova

Numele de Emeric Ienei evocă, aproape instinctiv, Steaua și echipa națională, însă cariera sa a inclus și o etapă scurtă la FC Universitatea Craiova (al cărei proces de dezafiliere a avut loc în 2011), în 1996.

Era o perioadă tensionată, cu așteptări mari, iar rezultatele nu au fost cele dorite. Mandatul său pe banca oltenilor a durat doar zece meciuri, fiind o experiență dificilă, dar plină de lecții.

Pentru un antrenor obișnuit cu performanța, acel episod a reprezentat un test de răbdare și adaptare. După această experiență, s-a întors la echipele care l-au consacrat, însă perioada de la Craiova a reprezentat o provocare acceptată în condiții dificile.

Emeric Ienei la Universitatea Craiova. Inserție în Gazeta Sporturilor

Selecționerul Ungariei

O etapă mai puțin cunoscută din cariera sa este aceea în care a condus, pentru o perioadă scurtă, echipa națională a Ungariei, între 1992 și 1993. A fost o alegere naturală pentru antrenorul cu o reputație solidă în ambele țări, în acea perioadă.

Sub conducerea sa, selecționata țării vecine a disputat 14 partide internaționale, din care patru în preliminariile Campionatului Mondial din 1994. A terminat pe poziția a patra în grupa de calificare, după Grecia, Rusia și Islanda, Luxemburg fiind ultima.

Ungaria a ratat calificarea, însă presa din Budapesta a remarcat disciplina și organizarea tactică inspirată din tradiția fotbalului românesc din anii ’80.