Articol de Andrei Crăiţoiu – Publicat miercuri, 05 noiembrie 2025 11:43 / Actualizat miercuri, 05 noiembrie 2025 11:43
Cu câțiva ani în urmă, în Oradea a apărut o carte dedicată lui Emeric Ienei, intitulată „A fi sau a nu fi antrenor”. Un volum de 180 de pagini tipărit de scriitorul și jurnalistul Mircea Bradu, fost director al Teatrului de Stat din Oradea. Bradu a fost primul primar ales în mod democratic după Revoluție și unul dintre cei mai apropiați prieteni ai domnului antrenor, ajuns la 80 de ani. Iată trei dintre cele mai captivante episoade:
- Emeric Ienei a decedat astăzi, la 88 de ani, din cauza unei hemoragii cerebrale, la locuința sa din Oradea
1. CIORAPII MAMEI TRANSFORMAȚI ÎN MINGE
„Târziu, destul de târziu am realizat prima dată o lovitură cu adevărată minge. Am făcut un stagiu prelungit cu o minge de cârpă, pe teren necunoscut… Nu poți să-ți imagini bucuria pe care mi-a adus-o o minge confecționată din ciorapi de nylon ai mamei!
Aceasta experiență a fost depășită doar de momentul în care am primit prima minge adevărată, din piele, din cartier. Am intrat pe teren cu dribling prelungit, am tras cu curaj la poarta goală și am marcat un gol spectaculos. Toți băieții au rămas cu gurile căscate! Timp de doi ani, eu am fost liderul acolo! Eu aveam mingea, domnilor!
Emerich Ienei, antrenorul echipei Steaua, fotografie: Gazeta Sporturilor
O luam sub braț când voiam și mă întorceam acasă doar după insistențe! Ghetele se rupeau în spatele bisericii catolice, acolo ne sângerau picioarele, pregătindu-ne pentru loviturile grele pe stadioane„
2. PANTOFII ȘI PRIMELE EMOȚII
„Tata, comerciant, și mama, casnică, au decis să mă răsfețe de Paști și mi-au cumpărat o pereche de pantofi noi. Trebuiau onorați! Așa că am vrut să împărtășesc colegilor o experiență specială de sport.
bunicul meu era viticultor, iar la via, unde era o iarbă mai deasă și mai verde, m-am descălțat și am transformat pantofii eleganți, nepurtați, în două bare de gol. Lumea s-a adunat, a fost un adevărat spectacol, iar eu am marcat prin două goluri.
Atunci s-a apropiat de mine un domn, trimis de antrenorul echipei UTA, pentru a descoperi copii talentați. Acest domn, pe care îl port în suflet, mi-a deschis calea spre un fotbal autentic.
Era o zi în care eram atât de fericit încât am vrut să stau singur pe iarbă pentru câteva momente. M-am pregătit să-mi iau pantofii, dar aceștia dispăruseră… Un adevărat dezastru! Nu puteam să merg acasă fără încălțămintea mea prețioasă. Am așteptat toată seara, în speranța că cineva mă va ajuta să-i recuperez.
3. ȘPRIȚURILE CU DINICĂ
„Venirea mea la București m-a apropiat de mari actori din teatrul românesc, în special de cei de la Teatrul de comedie. Îmi plăceau foarte mult spectacolele lor și eram atât de legat de reprezentațiile lor încât treceam de la meci direct la teatru.
Dinică, marele meu prieten! Câte momente minunate nu am petrecut împreună! Premierele sale, meciurile importante și șprițurile de după. După un campionat lung, mă întâlneam cu el. «Hai la Melody!». Gigi, atunci când trase puțin, nu spunea nimic!
Pe la ora 2 noaptea apăreau Titi Rucăreanu, la 4 ore Besoiu. La ora 5, Dinică întreba: «Ceasuri aveți? Puneți-le pe masă. Ceasurile rămân la mine! Ne vedem mâine dimineață la micul dejun la Sinaia, la Casino!». Unii dintre toți, chiar și fără ceasuri, au fost prezenți. Gigi te elibera de stres mai bine ca un concediu la munte
NUMEROTARUL 13, NUMAR MAGIC! NUMĂR CU NOROC!
Emeric Ienei vorbește despre superstiții, iar numărul 13 i-a fost mereu un numitor comun: „Eu sunt excepția care confirmă regula. Numărul 13 îmi aduce noroc. La hotelul Armatei am stat ani de zile în camera 13 și am câștigat câteva Cupe și campionate în această perioadă.”
La hotelul unde am fost cazați înainte de a câștiga Cupa Campionilor Europeni la Sevilla, tot în camera 13 am locuit. Călin, fiul meu, s-a născut în ziua de 13 septembrie… Era amuzant, pentru că fetele de la Primăria din Piața Amzei, București, încercau să mă convingă să-l înregistrăm pe 12 sau pe 14, dar eu am rămas ferm: 13!»
Interesant, meciul din Sevilla cu Barcelona a fost cel de-al 13-lea pentru Ienei în Europa! El mai mărturisește: „Nu-mi aleg haine sau pantofi de o anumită culoare sau vechime, pentru a avea noroc. Nu merg în blugi la meci sau cu cravată roșie pentru a evita deochiul. Sunt un creștin reformator, botezat în credința părinților mei, sperând că într-o zi voi avea întâlnire cu Dumnezeu, la momentul acela inevitabil”.
