Unul dintre cei mai renumiți scriitori clasici, Mihai Eminescu a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat ultimul mare poet romantic european.
Mihai Eminescu – Biografie
Data Nașterii lui Mihai Eminescu
Există diferite consemnări cu privire la data nașterii lui Mihai Eminescu. Un conferențiar susținea că s-a născut la Soleni, în timp ce registrul Junimii indică data de 20 decembrie 1849, în Botoșani. În registrul școlii primare, data de 6 decembrie 1850 a fost trecută ca dată a nașterii, spre deosebire de documentele gimnaziului din Cernăuți, care indică 14 decembrie 1849.
Fratele poetului, Matei, a menționat o altă dată, 8 noiembrie 1848, în Dumbrăveni. Ulterior, data acceptată a nașterii lui Mihai Eminescu este 15 ianuarie 1850 la Botoșani, fiind consemnată în registrul de nașteri și botez al Arhivelor Bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani, documentul specificând „15 ghenarie 1850” pentru data nașterii și 21 în aceeași lună pentru botez.
Eminescu a fost fiul căminarului Gheorghe Eminovici și al Ralucăi Eminovici, născută Iurașcu. A fost al șaptelea dintre unsprezece copii.
Copilăria lui Eminescu
Copilăria sa s-a desfășurat la Botoșani și Ipotești, în casa familiei, oferindu-i posibilitatea de a-și dezvolta o legătură strânsă cu natura, o temă pe care a evocat-o cu nostalgie în poeziile sale.
Detaliile privind primele clase primare nu sunt clare. Începând cu a treia clasă, în 1858, a frecventat școala primară din Cernăuți. A obținut rezultate foarte bune și a fost clasat pe locul 5 din 82 de elevi.
Între 1860 și 1861, a fost înscris la liceul german din Cernăuți, cunoscut pentru organizarea strictă și rigoarea educațională.
Pe data de 16 aprilie 1863, Eminescu a părăsit liceul, deși avea rezultate excelente, plecând la Ipotești, fără a se mai întoarce.
În 1864, tânărul Eminovici Mihai (Eminescu) a solicitat o bursă sau ajutor financiar pentru continuarea studiilor, însă a fost refuzat.
Cariera Literară a lui Eminescu
În 1866, poetul și-a lansat prima creație literară. După moartea profesorului Aron Pumnul, elevii au publicat „Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști” cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”.
La 25 februarie 1866, publica pentru prima dată în „Familia”, din Pesta, poezia „De-aș avea”, fiind renumit ulterior ca Mihai Eminescu.
În perioada 1869-1872, a fost student la Viena, studiind Filosofie și Drept, devenind apropiat de Ioan Slavici și întâlnindu-se cu Veronica Micle. A început colaborarea la „Convorbiri literare” și a publicat în ziarul „Albina” din Pesta.
În intervalul 1872-1874, a fost student la Berlin, apoi a ocupat diverse funcții, între 1874 și 1877, inclusiv; director de bibliotecă, profesor suplinitor, revizor școlar. A colaborat la „Convorbiri literare” și s-a apropiat de Ion Creangă, incluzându-l în cercul „Junimea”.
În 1877, a locuit la București, fiind redactor, apoi redactor-șef la „Timpul” (1877 – 1883). În această perioadă, a scris lucrări remarcabile precum „Luceafărul” și „Scrisorile”. Sănătatea sa s-a deteriorat sever, ceea ce a dus la o internare la spitalul doctorului Șuțu.
În decembrie 1883, a fost publicat un volum de poezii selectate de Titu Maiorescu.
Eminescu, Jurnalist Politic
Scrierile sale politice, extrase din diverse publicații precum „Românul”, „România liberă”, „Convorbiri literare”, „Fântâna Blanduziei”, „Albina”, „Familia”, și „Curierul de Iași”, precum și „Timpul” (unde a fost redactor-șef între 1880 și 1881) ating un volum impresionant de peste 2000 de pagini.
Eminescu și-a exprimat în mod ferm convingerile politice, activând adesea ca o voce independentă și critică față de liderii vremii. Activitatea sa jurnalistică politică s-a desfășurat la „Timpul” (1877-1883), un ziar afiliat Partidului Conservator.
Încă din tinerețe, devenit student în Viena, Eminescu a dezvoltat opinii politice naționaliste și patriotice publicând articole pentru reviste precum ”Federațiunea”.
A susținut principiile independentei naționale în politica românească.
George Călinescu a apreciat capacitatea lui Eminescu de a înțelege aspectele doctrinare și economice ale complexității vieții politice.
Eminescu și Veronica Micle
Eminescu a recunoscut profundul impact al lui Veronica Micle asupra vieții și creației sale. Scrisorile și poeziile sale reflectă importanța acestei relații, descriindu-și dragostea pentru Veronica într-un mod intens emoțional.
Veronica Micle era căsătorită și avea doi copii. Cunoașterea lor a avut dificultăți date de circumstanțele sociale. Relația lor a cunoscut momente de iubire, gelozie, despărțire și reconciliere, inspirându-l pe Eminescu și devenind o sursă constantă de emoție și dragoste pentru creațiile lui.
După moartea soțului, ea a devenit în mod oficial iubita lui Eminescu și s-au stabilit împreună pentru un timp la București. Moartea lui Eminescu a afectat-o profund. Durerea a dus la o depresie severă și la moartea ei, la 50 de zile de la dispariția poetului la Văratec, în august 1889.
Moartea lui Mihai Eminescu
Mihai Eminescu a decedat pe 15 iunie 1889 la Spitalul doctorului Șuțu, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București. Ziarele au anunțat dispariția poetului, iar trupul său a fost expus într-o biserică și a fost escortat de un cor ce a cântat în onoarea sa.
Operele lui Mihai Eminescu
Volumul „Poezii” a fost singurul publicat în timpul vieții sale. Majoritatea operelor sale au văzut lumina tipăririi postum:
