Imagine ilustrativă.
Pentru a evita sentimentul de vinovăție, este esențial să conștientizăm costurile unei relații de dependență emoțională cu părinții, mai ales când devine o relație de tip „copil adult”, afirmă psihologul clinician Dr. Lindsay C. Gibson într-un interviu.
Dr. Lindsay C. Gibson, autoarea cărții „Copiii adulți ai părinților imaturi emoțional”, un succes editorial rapid după publicarea din 2015, susține că imaturitatea emoțională a părinților este o cheie importantă pentru înțelegerea comportamentelor lor dăunătoare.
Această imaturitate parentală are efecte negative persistente asupra copiilor, care se pot manifesta și la maturitate. Din fericire, Dr. Gibson susține că e posibil să depășim greutățile impuse de părinții imaturi emoțional, inclusiv, în cazuri extreme, printr-o separare radicală, o soluție de ultimă instanță.
În interviul acordat, ea evidențiază că îngrijirea de sine nu este egoism. Dr. Gibson argumentează că o persoană epuizată, bolnavă sau stresată nu poate reacționa la fel de matur din punct de vedere emoțional precum o persoană odihnită și sănătoasă.
Când „închizi ușa” și critici ceilalți
Observațiile sale asupra pacienților îi oferă indicii despre reacțiile profunde la acțiunile și declarațiile părinților, reacții pe care aceștia au fost învățați să le ignore.
„Persoanele imature emoțional ‘închid ușa’ pentru că sunt neputincioase din punct de vedere emoțional, iar cea mai bună strategie de apărare este să evite implicarea, manifestându-se prin critici asupra altor persoane”, explică ea.
În ciuda prejudiciilor aduse de interacțiunile cu părinții, unii pacienți nu consideră necesară îndepărtarea emoțională, menținând relații de dependență chiar și la vârste adulte. „Părintele își poate impune voința, iar copilul adult trebuie să se supună, altfel este perceput ca neascultător. Există o presiune morală, uneori implicită, alteori explicită, conform căreia dacă avem nevoie de ajutor, părintele ar trebui să fie acolo pentru că este îndatorat.”, susține Gibson.
Specialiștii caută modalități de a-i ajuta pe pacienți să conștientizeze consecințele acestor relații dependențe, deseori ignorate de către aceștia.
Stereotipurile despre relația părinți–copii
Succesul cărții se datorează, în parte, abordării stereotipului cultural privind relațiile părinți-copii, conform căruia toți părinții își iubesc copiii, au în vedere interesele lor, și sunt întotdeauna prezenți, reprezintând un sprijin constant.
„Realitatea personală a oamenilor este diferită de aceste stereotipuri”, afirmă psihologul.
Recomandări pentru cei crescuți de persoane imature emoțional
„În cazul persoanelor imature emoțional, compasiunea poate fi interpretată ca o vulnerabilitate, egoismul lor determinându-i să joace rolul de victimă, iar tu să neglijezi propriile nevoi în favoarea lor.”, explică ea.
În munca sa cu persoane crescute în astfel de contexte, se concentrează pe compasiune și iertare, recomandându-le să se gândească la fraze precum: „Chiar dacă ai fost crud, chiar dacă m-ai invalidat, chiar dacă m-ai controlat, voi fi empatic și mă voi implica pentru tine.”
