„Dispozitive cerebrale” avansate şi letale, capabile să atace sau să modifice conştiinţa, percepţia, memoria sau comportamentul uman, nu mai sunt doar ficţiune, susţin doi cercetători britanici citaţi de ziarul The Guardian, conform News.ro.
Michael Crowley şi Malcolm Dando, de la Universitatea Bradford, pregătesc publicarea unei lucrări care, în opinia lor, trebuie să fie un avertisment global. În acest weekend, aceştia se vor deplasa la Haga pentru o întâlnire importantă, susţinând că mintea umană reprezintă o frontieră nouă în conflict şi necesită măsuri urgente la nivel internaţional pentru prevenirea utilizării neuroştiinţei în scopuri militare.
„Pare science fiction”, a afirmat Crowley. „Dar pericolul stă în faptul că devine o realitate ştiinţifică.”
Cartea, publicată de Royal Society of Chemistry, analizează modul în care avansurile în neuroştiinţă, farmacologie şi inteligenţă artificială se interconectează pentru a forma o ameninţare emergentă.
„Ne aflăm într-o eră în care creierul însuşi poate deveni un teatru de luptă”, a declarat Crowley. „Dispozitivele de manipulare a sistemului nervos central – pentru sedare, confuzie sau chiar control – devin din ce în ce mai precise, accesibile şi atractive pentru state.”
Lucrarea prezintă istoria captivantă, dar îngrijorătoare, a cercetărilor finanţate de către stat în domeniul substanţelor chimice care influenţează sistemul nervos central (SNC).
Exemple istorice de utilizare a unor „arme cerebrale”
În perioada Războiului Rece şi ulterior, Statele Unite, Uniunea Sovietică şi China au depus eforturi active pentru dezvoltarea armelor care acţionează asupra SNC, a explicat Crowley. Scopul era incapacitatea temporară a adversarilor, inclusiv „pierderea cunoştinţei, sedare, halucinaţii, incoerenţă, paralizie sau confuzie”.
Singura utilizare în masă a unei arme ce acţionează asupra SNC a fost de către Federaţia Rusă în 2002, pentru a încheia asediul teatrului din Moscova. Forţele de securitate au folosit derivaţi de fentanil pentru a înăbuşi asediul, în care militanţi ceceni ţineau ostatici 900 de spectatori.
Majoritatea ostaticilor au fost eliberaţi, dar peste 120 au decedat din cauza efectelor substanţelor chimice, iar un număr nedeterminat a suferit leziuni permanente sau a murit prematur.
De atunci, cercetările au avansat considerabil. Specialiştii afirmă că există posibilitatea de a crea arme mult mai „avansate şi precise”, considerate inimaginabile anterior.
„Cunoştinţele care ne ajută în tratamentul afecţiunilor neurologice pot fi folosite pentru a perturba funcţiile cognitive, a induce conformitate sau, în viitor, a transforma indivizi în actori involuntari”, a declarat Dando.
O nouă paradigmă „integrată de control al armelor”
Ameninţarea este „reală şi în creştere”, dar există lacune în tratatele internaţionale de control al armamentelor care împiedică mitigarea eficientă, susţin autorii.
Dando, profesor emerit de securitate globală la Universitatea Bradford, este un expert de prestigiu în domeniul armamentelor biologice şi chimice. Crowley este cercetător senior onorific în cadrul departamentului de studii pentru pace şi dezvoltare internaţională al aceleiaşi universităţi.
În acest weekend, cei doi vor participa la Haga, unde Conferinţa Statelor Părţi (CSP) se va reuni pentru cea de-a 30-a sesiune. CSP monitorizează aplicarea Convenţiei privind armele chimice.
Lucrarea argumentează necesitatea unui „nou cadru holistic de control al armelor”, în locul tratatelor existente, prezentând măsuri concrete, inclusiv înfiinţarea unui grup de lucru pentru agenţii care influenţează SNC şi pentru agenţii incapacitatori. Alte sugestii includ formarea, supravegherea şi clarificarea definiţiilor.
„Trebuie să trecem de la o guvernanţă reactivă la una preventivă”, a adăugat Dando.
Ei recunosc că învăţăm tot mai mult despre creierul şi sistemul nervos central, ceea ce aduce beneficii societăţii. Totodată, afirmă că nu se urmăreşte blocarea progresului ştiinţific, ci prevenirea utilizării sale în scopuri malefice.
„Acesta reprezintă un semnal de alarmă. Este necesar să acţionăm imediat pentru a proteja integritatea ştiinţei şi sănătatea minţii umane”, a concluzionat Crowley.
