De zeci de ani, Statele Unite au fost sursa de securitate, tehnologie și stabilitate pentru aliații săi. Fie că este vorba de dolar, armament avansat sau infrastructură digitală, majoritatea țărilor din sfera occidentală au construit sisteme întregi – economice, militare, de comunicații – în jurul Americii. Însă, astăzi, acest parteneriat se manifestă din ce în ce mai mult ca o relație nocivă, în care „puterea” și-a modificat comportamentul și folosește aceste pârghii în mod unilateral, amenințând nu doar autonomia, ci chiar suveranitatea foștilor săi prieteni.
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în ianuarie 2025 a accelerat un proces de deteriorare deja evident. Sub conducerea sa, Washingtonul pare să fi adoptat o strategie de tip monopol: oferă totul, creează dependență, apoi controlează prin aceleași sisteme care anterior păreau suport. În acest context, tot mai multe voci europene cer independența de dominația americană, dar constată că „ieșirea din relație” este mai complexă decât au crezut.
Îndepărtarea puterii americane: cum și-a pierdut SUA credibilitatea
Termenul „enshittification”, inventat de scriitorul Cory Doctorow pentru a descrie degradarea intenționată a platformelor online, a fost recent aplicat la nivel geopolitic. În cadrul acestui model, companiile oferă inițial servicii excelente, atrag utilizatori și parteneri, apoi, odată ce partenerii devin dependenți, le impun costuri, restricții și politici abuzive. Acelasi tipar este vizibil azi și în relația Statelor Unite cu aliații săi.
Platformele digitale precum Facebook și Amazon nu se diferențiază semnificativ de infrastructura controlată de guvernul SUA. Dolarii, sateliții Starlink, avioanele F-35 sau rețelele cloud ale Microsoft și Amazon s-au transformat în instrumente strategice în mâna administrației americane. Fiecare tranzacție financiară globală care trece prin sistemul de clearing în dolari, fiecare rețea de internet care funcționează pe Starlink, fiecare rachetă ghidată prin GPS pot fi activate sau dezactivate printr-o simplă decizie politică luată la Washington, scrie publicația Wired.
În februarie 2025, Trump a impus sancțiuni împotriva procurorului-șef al Curții Penale Internaționale, după ce acesta l-a inculpat pe premierul israelian Benjamin Netanyahu. Rezultatul? Instituțiile financiare din Marea Britanie i-au blocat conturile, iar gigantul Microsoft i-a dezactivat contul de email. Anterior, astfel de acțiuni aveau o justitifiere declarată nobilă – apărarea democrației. Acum, instrumentele de sancțiune sunt aplicate arbitrar și politic.
Starlink, F-35 și cloudul american: capcane tehnologice camuflate
Un exemplu elocvent al dependenței strategice este Starlink, rețeaua de sateliți deținută de Elon Musk. Cu aproximativ 65% din sateliții activi din lume, Starlink a devenit infrastructura invizibilă care alimentează internetul în regiuni întregi. Canada, Italia, Ucraina și alte state au devenit dependente de el pentru conectivitate, comunicații militare și gestionarea datelor sensibile. Cu cât Musk a devenit apropiat de administrația Trump, cu atât mai mult controlul asupra acestui sistem a devenit o armă.
Într-un schimb public, Musk a amenințat că ar putea opri Starlink în Ucraina dacă nu i se acordă acces la resursele minerale ale țării. Iar când Polonia a intervenit, susținând că plătește pentru acest serviciu, răspunsul miliardarului a fost șocant: „Tăceți, omule. Plătiți doar o fracțiune din preț. Nu există alternativă la Starlink.”
Similar, în domeniul militar, F-35, cel mai avansat avion de luptă din lume, produs de Lockheed Martin, este folosit de multe state aliate. Însă, funcționarea sa depinde de un suport american: software, piese de schimb, cartografiere, date de țintire. Mai concret, aceste avioane nu pot lansa atacuri precise fără acordul și datele furnizate de Statele Unite. După o confruntare tensionată între Trump și Zelenski, SUA a întrerupt temporar fluxurile de informații către Ucraina, „orbind” practic sistemele de armament ghidate.
Cloud-ul și infrastructura digitală nu sunt mai puțin problematice. Statele europene își stochează datele pe servere operate de Amazon sau Microsoft. În teorie, companiile sunt independente. În practică, pot fi forțate de administrația americană să suspende conturi, să blocheze accesul la date sau să saboteze procese guvernamentale. Comisia Europeană și Danemarca au început deja să caute soluții alternative deschise, în căutarea independenței digitale.
Europa, în căutare de un viitor independent
Declarațiile recente ale liderilor europeni indică o direcție clară. Friedrich Merz, noul cancelar german, a anunțat dorința pentru suveranitate digitală față de SUA. Macron a solicitat „autonomie strategică”, iar Ursula von der Leyen a vorbit despre un „nou Occident”. În secret, planul EuroStack ia contur: o rețea digitală europeană complet separată de infrastructura americană.
EuroStack nu este doar un vis tehnologic, ci o necesitate geopolitică. Susținut de companii precum Airbus, Dassault, de economiști și experți digitali, proiectul urmărește construirea unui ecosistem propriu – de la cabluri subacvatice și servere, până la inteligență artificială și cloud. În paralel, Banca Centrală Europeană explorează un sistem de plăți autonom, iar Comisia Europeană dezvoltă o rețea satelitară proprie.
Însă, costurile sunt enorme, iar timpul este limitat. De exemplu, Canada a renunțat la colaborarea cu Starlink pentru zonele rurale, dar trebuie să se angajeze într-o investiție masivă în infrastructură terestră. Aliații care vor să se desprindă de infrastructurile americane trebuie să reconstruiască sisteme militare, să achiziționeze noi echipamente și să-și refacă lanțurile de aprovizionare. Totul se întâmplă sub amenințarea unor represalii politice din partea SUA.
O decizie crucială pentru Europa: independență sau dependență?
În relațiile interumane, relațiile toxice sunt caracterizate de control, amenințare și manipulare. Pe scena globală, Europa se află într-o astfel de situație. Aliații SUA știu că trebuie să se desprindă, dar lipsește o platformă pentru o existență independentă. Rămânerea în această relație devine tot mai insuportabilă.
Eliminarea influenței nocive – deshittificarea – nu este doar o opțiune idealistă, ci o necesitate de supraviețuire pentru aliații internaționali ai SUA, posibil chiar și pentru cetățenii americani. Europa trebuie să aleagă: independență sau dependență perpetuă într-o relație care nu mai are nicio legătură cu parteneriatul.
