Articol de Andrei Crăițoiu, Ovidiu Ioanițoaia – Publicat miercuri, 2 aprilie 2025 / Actualizat miercuri, 2 aprilie 2025
Florin Călinescu, actor și prezentator TV, a fost invitatul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu” în această săptămână.
În decursul unei cariere bogate, Florin Călinescu a fost membru al juriului în emisiuni populare, precum „Românii au talent”, și rămâne o personalitate importantă în peisajul televiziunii românești. El continuă să fie o prezență remarcabilă în mass-media românească și un mare admirator al echipei de fotbal Poli Timișoara.
DINAMO
Dinamo a stabilit un transfer record în Superligă! De 13 ani, „câinii” nu au mai investit atât într-un jucător
– Florin Călinescu a sosit la emisiune îmbrăcat într-un trening Liverpool.
– Aș fi venit îmbrăcat în violet, însă Timișoara, dragă Timișoara, este în aceste momente într-o stare dificilă. Aici, se materializează ceea ce am bănuit de mult: o mare parte a fanilor și tifosilor se implică în fotbalul timișorean doar dacă cineva îi motivează și îi susține. M-am întâlnit cu câțiva reprezentanți ai fanilor, și le-am pus o întrebare crucială: de ce așteptăm la Timișoara un investitor?
– Nu-i nevoie, nu-i așa?!
– Am văzut stadionul plin cu 50.000 de spectatori la meciurile de la Păltinișan, când tribunele erau din lemn… Un pachet de țigări costă astăzi 5-6-7 euro. Dacă toți fanii Poli Timișoara ar contribui cu cinci euro, obținem 500.000 de euro pe lună. Nu mai este nevoie de vreun investitor în fotbalul românesc. Dacă ai 7-8 milioane de euro, potrivit spuselor lui Mitică, ești printre primele trei echipe, însă nimeni nu-și pune mâna pe portofel. Ultimul individ a fost Marian Iancu, al cărui nume trebuie respectat, dar, după aceea, orgoliile au dominat. S-au împărțit, s-au despărțit.
Florin Călinescu, despre evoluția FCSB: „E ca și cum un elev repetent de 30 de ani bate copiii clasei întâi la Dolhasca”
– Se vorbește că Marian Iancu ar putea să se întoarcă.
– Ar fi o soluție. S-au rupt în două-trei tabere. Încă de acum 20-30 de ani, în celebrele emisiuni Pro TV, spuneam… Timișoara trebuie să fie ca Barcelona, să se numească FC Timișoara. Nu mai merge cu Chinezu, nu mai merge cu Ripensia. Începuturile au fost cu Știința Timișoara, așa se numea.
– Ați mai păstrat legătura cu acele echipe?
– Nu, nimic, nimic. Se află undeva în Liga a treia, a patra, nu știu.
– Toată lumea susține că un stadion nou va atrage și o echipă bună. Trebuie să ai o echipă bună înainte de a construi un stadion.
– Ți se pare că acolo unde s-au construit stadioane în România…
– Nu mai există echipe puternice.
– Și Craiova suferă de această boală, cu două echipe. Nu dispunem de resurse naționale pentru a construi o echipă puternică. Poți să cautăm până în trei județe în jurul Craiovei. Dacă încerci să aduci jucători diferiți, și nu e clar ce se întâmplă… ajunge să nu știm cum să ne mai amintim de vechile succese. Poate tu ai prins perioada CCA și Dinamo, și simți încă acel spirit. Înainte de 1960, echipa Dinamo era o forță. Dar toți jucătorii jucau acasă. Acum aduci jucători de mâna a doua, a treia…
– Derby de România.
– Da, Derby de România! Probabil și în liga a treia, ar fi frumos. Mă întreb dacă echipa Dinamo a lui Badea ar juca cu Steaua Ministerului. Tot un derby, nu?
Am văzut meciuri frumoase, în ăștia 35 de ani de după Revoluție, între echipe din România. Dar când comentatorii noștri, de la Digi sau Prima, vorbesc despre echipa Craiovei, dacă sunt doar câțiva jucători… sau echipa Iașului, Botoșaniului…
– Practic, majoritatea echipelor au opt jucători străini.
– Există o problemă, eu mă întreb… Am observat niște oameni aici, care scriu despre fotbalul românesc, oare ce e interesant, ceva nou?
– Ți se pare fotbalul mai slab astăzi decât acum 20 de ani?
– Absolut! Ne amintim de Dinamo, golul superb al lui Mulțescu, meciurile cu Hamburg, Liverpool. Îmi amintesc de tot parcursul Stelei, din acei ani, până la ridicarea trofeului. Îmi amintesc de Craiova, cu anumite meciuri excelente. Chiar și FC Argeș, vreo două-trei… Petrolul, eram foarte mic. Chiar și Poli Timișoara.
– Dar FCSB-ul acum are o serie lungă fără precedent.
– E ca și cum un elev repetent de 30 de ani bate copiii clasei întâi la Dolhasca. Nu-mi pot schimba părerea despre sport. E important să fii pe primul loc, dar nu în competiții inferioare.
– De ce trebuie sa vorbim despre asta?
– Pentru ca e o tema cruciala: unde sunt jucătorii? Cum se constituie noi antrenamente? De ce te plângi de incapacitatea de a selecta echipe eficiente?
– Și pe mine mă deranjează asta.
– Oportunitățile din echipele românești. Toți vor să aibă jucători puternici. Dar toți se luptă pentru câțiva fotbaliști în timp ce sunt multe oportunități de jucători la nivel local.
