Fostul mare talent al Ligii 1 devine dezvoltator imobiliar, iar Gazeta îl găsește pe șantier lângă București: „Spre rușinea mea, am reușit prea puțin în fotbal” + Noi am fost cobaii lui Neubert

La 40 de ani, Ilie Iordache duce o viață mai calmă comparativ cu perioada în care era considerat unul dintre cei mai tehnici jucători de bandă ai generației sale. Își petrece timpul între familie, proiecte imobiliare și antrenamentele fiului său de nouă ani, pe care îl vrea tot fotbalist.

După o perioadă de absență, Gazeta l-a convins pe Ilie Iordache, unul dintre cei mai talentați fotbaliști ai Ligii 1 din acea vreme, să reconstruiască în relatare bucățică cu bucățică momentele definitorii ale carierei sale. A rezultat un dialog sincer despre regretele care-l frământă încă, anecdotele din vestiar cu încărcătură și concluziile trase peste peste un deceniu de la sfârșitul carierei.

Privind retrospectiv, fostul mijlocaș stânga admite că putea realiza mai mult din talentul său. „Spre rușinea mea, am făcut prea puțin pentru talentul pe care l-am avut”, afirmă el astăzi, navigând printre povești cu Neubert, Ionuț Luțu și chichițele juridice care i-au influențat parcursul.

Chiar dacă „focul” a fost stins rapid, Iordache e mândru că în CV-ul său figurează trei cluburi importante. A evoluat pentru vechea Universitatea Craiova (2004-2005), a fost legat contractual de Dinamo până în 2008, s-a remarcat la Pandurii și a trecut și prin Giulești (2010).

Ilie Iordache s-a transformat în dezvoltator imobiliar: „Când te lași de fotbal, nu ai multe alternative”

– Ilie Iordache, un talent în anii 2000… Ce faci acum? Cum te simți?
– Salut! Sunt bine. Îmi cresc copiii, am o familie frumoasă. Încerc să dedic cât mai mult timp activităților mele actuale. În prezent mă ocup de imobiliare, acesta este jobul meu în momentul de față.

– Cum merg lucrurile în imobiliare? Pare o tendință, mulți foști fotbaliști aleg această direcție după pensionare.
– Când renunți la fotbal, opțiunile sunt limitate. Cred că destinul m-a îndrumat spre această domeniu, consider că este o alegere foarte bună. Totul decurge bine, ne străduim să oferim clienților case de calitate. Mă gândeam și să înființez o academie de fotbal, dar momentan timpul nu îmi permite. Între timp, activăm în imobiliare, vedem ce ne rezervă viitorul.

– Cum percepi situația actuală a pieței? Observi influența evenimentelor?
– Oamenii sunt mai rezervați acum, am simțit și noi o scădere temporară. Vânzările au început să scadă ușor, dar depind mult de contextul economic, inclusiv de ratele dobânzilor și alți factori externi.

– Se resimte o criză financiară?
– Nu pot spune cu certitudine, nu sunt specialist. Doar pot menționa că vânzările sunt mai mici față de anul precedent, însă acum încep să revină la normal.

– Menționai despre o academie de fotbal…
– Exact, un centru de pregătire pentru tineri. În zona mea, în Pantelimon, nu există prea multe astfel de facilități. Este un club al primăriei… Am discutat cu primarul despre această inițiativă, dar nu avem încă o bază sportivă proprie. Frontul de lucru urmează să se realizeze.În viitor, mi-aș dori să contribui la dezvoltarea tinerilor din comunitate, pentru a-i ajuta să înțeleagă și să practice fotbalul de bază. Este un proiect care încă nu s-a concretizat, dar la care mă gândesc mereu. Când voi avea timpul necesar, cu siguranță îl voi pune în practică.

– În afară de business-ul în imobiliare, câtă vreme mai rămâne pentru fotbal? Urmărești campionatul?
– Da, tot timpul! Mă uit la meciuri și merg cu fiul meu la antrenamente, zilnic. Băiatul meu de 9 ani joacă fotbal aici, în Dobroești, lângă noi. La primărie există o școală de fotbal, unde antrenorul e chiar cel cu care am început și eu, Dumitru Ciupitu.

– Tu ai debutat la Faur?!
– Da, am început la Mecanică Fină, la Faur am avut debutul oficial. Întâmplător, și fiul meu a avut același antrenor ca și mine, care îmi spunea că fiul meu, la aceeași vârstă, e mult mai talentat decât am fost eu. Doamne ajută să-l vedem și pe el în lumină!

„Spre rușinea mea, am făcut prea puțin pentru talentul meu”

– Continui să urmărești fenomenul fotbalistic.
– Da, sunt la curent cu tot ce se întâmplă în Liga 1. Îmi place să discut cu foști colegi, ne schimbăm opiniile.

– Care echipă îți place cel mai mult în prezent? Cine crezi că va fi campioană?
– Favoriții mei sunt cei de la Universitatea Craiova. Eu sunt fan Rapid. În familie, toți au fost suporterii Rapidului, și eu m-am aliniat. Consider totuși că Craiova are cele mai mari șanse anul acesta. Acest lucru mă bucură, pentru că am avut ocazia să joc la primele trei clasate ale momentului.

– Cu o nuanță. Craiova la care ai evoluat tu era altă formare.
– Știu despre această diferență, dar consider că CSU e același club cu cea dinainte. La fel și Steaua cu FCSB. Pentru mine, și pentru alți fani, universitatea din Craiova înseamnă întotdeauna Universitatea Craiova. La fel și FCSB cu Steaua. Aceste identități rămân în conștiința noastră, nu le poate nimeni schimba.

– În ceea ce privește fotbaliștii, cine te impresionează acum?
– Îmi plac Baiaram, Olaru de la FCSB, și mulți alții tineri promițători. Mărturisesc că am fost adesea criticat pentru talentul meu, fiindcă mulți antrenori mi-au spus că pot fi mult mai bun dacă aș fi avut o educație sportivă solidă. La fel și în cazul multor jucători de la Farul, care apoi fac pasul la echipe de top, dar întâmpină dificultăți. Cred că această problemă ține de formarea inițială, de educația sportivă corectă.

– Cu ce te referi exact?
– În primul rând, la alimentație, disciplină și la mentalitate. Mulți dintre noi nu avem acea „educație a celor șapte ani de acasă” aplicată în sport. Se resimte lipsa de răbdare și încredere în tinere talente, iar acest lucru afectează dezvoltarea jucătorilor. Se cere performanță rapidă și, din păcate, antrenorii și oficialii pun presiune mare, ceea ce limitează creativitatea și libertatea în joc. În trecut, fotbalul avea mai mult farmec, rezultatele nu reprezentau totul.

– Mai exista în campionatul românesc un jucător precum Ilie Iordache?
– Sunt mulți mai buni decât mine! Eu am avut cele mai bune momente, iar nivelul meu a fost cel pe care l-am atins. Probabil puteam face mai mult… Dar acum, pentru că mulți nu au avut o educație sportivă corectă, nu reușesc să-și atingă potențialul maxim. În România, avem talente, dar trebuie să fie susținuți și învățați să gestioneze responsabilitatea carierei.

– Ai făcut referire la antrenorii tăi anteriori și la influența lor. La viața extrasportivă, ce părere ai?
– Da, citesc și admir poveștile marilor fotbaliști. Inzaghi, de exemplu, spunea că trebuie să dormi cel puțin opt ore pe noapte și să respecți cu strictețe programul. Ei au realizat multe, și eu regret că nu am fost la același nivel. În timp, am realizat că viața de fotbalist trebuie gestionată cu atenție. Foști colegi care nu și-au gestionat bine cariera pot regreta ulterior alegerile făcute.

– La ce exemple te raportezi?
– La jucători precum cei de la Farul sau alte echipe, care, odată ajunși pe mâna forței, fac greșeli. Mulți tineri au talent, dar lipsa unei educații complete și a controlului personal le afectează evoluția. Este nevoie de susținere și răbdare, iar deciziile rapide sau contractele grăbite pot avea consecințe nedorite.

– Rămâne regretul că România nu produce suficienți jucători pentru campionatele de top?
– Cred că juniorii noștri beneficiază de condiții bune și pregătire de calitate, dar totuși parcă nu reușim să ne poziționăm printre primele cinci ligi europene în dezvoltarea de talente. Motivul? Lipsa unei strategii complete, o educație sportivă holistică și o cultură a fotbalului bine consolidată.

– Cum vezi meciul cu Turcia pentru baraj?
– Sper și cred în șansa noastră! Deși gazdele au avantajul propriei provocări și au jucători la cluburi de top, România are și ea oportunități. Totul depinde de modul în care ne pregătim și de determinarea noastră. Să mergem cu încredere și să ne dorim cu toții calificarea.

Recunoaște: „Ne-am concentrat prea mult pe bani, fără să jucăm suficient fotbal”

– În privința bilanțului carierei, unde crezi că ai avut apogeul?
– La Pandurii, în Târgu-Jiu, am avut cele mai bune performanțe. Acolo am jucat meciuri excelente și am fost apreciat. După aceea, au intervenit greșeli și conflicte, precum cel cu Dinamo…

– În legătură cu acea clauză care a devenit un scandal public.
– Am avut o perioadă de pauză, apoi am încercat să continui în Grecia, la AEK Atena, dar nu am avut ritm de joc. M-am întors la Rapid după aproape doi ani, însă nu am mai jucat bine. Acum realizez că lipsa meciurilor oficiale a fost principalul impediment. La fotbal, dacă nu joci, nu te menții în formă, indiferent de efortul de antrenament.

– Continuă te rog, despre greșelile tale.
– Trecând peste, trebuie să recunosc că alegerile în carieră sunt cruciale. E important să joci constant, să fii în evidență. Dacă jucai în liga I și jucai bine, rezultatele și banii veneau de la sine. Noi am fost prea preocupați de bani, fără să ne concentrăm asupra performanței din teren. Ritmul și rezultatele ar fi trebuit să fie prioritatea zero. În momentul în care nu joci, nu ai ce să ceri. La regret, mă refer la faptul că n-am valorificat pe deplin talentul meu și am făcut alegeri greșite.

– La ce alte aspecte te gândești?
– La perioada din Pandurii, când performanțele mele erau recunoscute, și chiar am fost convocat la echipa națională, dar m-am accidentat. Am jucat și pentru naționala B, însă regretele rămân legate de perioada în care am avut condiții și oportunități.

114 meciuri a bifat Ilie Iordache în Liga 1, marcând 12 goluri

Despre clauza care l-a ținut captiv: „Greșelile tinereții! Eu am aflat de la televizor”

– S-au împlinit 20 de ani de la scandalul clauzei. Ce părere ai azi despre acel eveniment?
– A fost o înțelegere între cluburi. Eu am plecat definitiv de la Dinamo la Pandurii, dar am avut probleme cu salariul. Mai târziu, am aflat că se impuneau clauze în contracte, care în cazul unei vânzări, păreau abuzive. Eu nu am fost plătit. Ca orice sportiv nemulțumit, am trecut prin comisii și am devenit jucător liber. A fost o perioadă dificilă și frustrantă, pe care nu o regret, dar nici nu mi-a plăcut.

– Te-a afectat emotional?
– Da, m-a întristat. Încă mai păstrez atașament pentru Pandurii, pentru modul în care m-au susținut. La fel, și pentru domnul primar de la Chiajna, un om de încredere. Mediul fotbalistic românesc are și părți pozitive, dar și aspecte care pot fi discutate. Relațiile cu conducătorii sunt importante, iar susținerea acestora poate influența evoluția jucătorilor. La fel ca în business, și în fotbal, prestigiul și stimă contează, iar o relație bună cu conducerea poate face diferența.

De-a lungul carierei, a evoluat pentru 11 echipe: CSM Reșița, U Craiova (formare dezafiliată), Dinamo II, Pandurii, AEK Atena, Rapid, Gloria Bistrița, Chiajna, FCM Târgu Mureș, Săgeata Năvodari, precum și FC Holzhausen, club de amatori din Germania