Pe 27 septembrie 2001, Cupa UEFA a adus României una dintre cele mai ciudate seri din fotbalul european. Meciul Rapid – Paris Saint-Germain a fost întrerupt în minutul 115, la scorul de 0–1, după ce nocturna stadionului s-a stins complet. Dincolo de golul marcatorului Aloisio și de calculele pentru calificare, adevărata provocare a fost dezbătuta în rapoarte, convorbiri telefonice și interpretări ale regulamentului. Decizia finală nu a mai avut nimic romantic: Rapid a fost sancționată cu pierderea meciului la masa verde, scor 0–3.
O revanșă ratată
Partida retur de la Giulești trebuia să fie o dovadă de rezistență și speranță. Rapid venea după un tur care sugera că diferența de nume și buget nu e insurmontabilă, iar stadionul promitea o atmosferă plină de tensiune și emoție. Însă, Paris Saint-Germain a venit pregătită diferit. Mai atentă, mai structurată, mai pragmatică. Rapid a alergat, a luptat, a încercat mingi lungi și dueluri, însă senzația era că jocul era condus de francezi, în ritmul lor.
În prelungiri, când forțele au început să lipsească și claritatea mentală a scăzut, PSG a înscris decisiv. Aloisio a punctat în minutul 93, iar scorul de 0–1 făcea ca șansele Rapidului pentru calificare să devină din ce în ce mai mici. Pentru a obține calificarea, avea nevoie de două goluri, în condițiile în care PSG controla spațiile și timpul. Meciul părea să fie deja pierdut din punct de vedere sportiv, însă nu și din punct de vedere administrativ.
Minutul 115: întuneric total
Primul semn de avarie a fost un avertisment, însă a doua pană de curent a fost decisivă. În minutul 115, nocturna s-a stins complet, fără lumină slabă sau semi-vizibilitate. Beznă totală. Jocul s-a oprit brusc, fotbaliștii au rămas pe teren, arbitrul nu a mai avut ce să gestioneze, iar staff-urile tehnice au început să-și retragă rapid echipele.
Reacțiile din tribune au fost rapide: brichete aprinse, rumoare, și apoi părăsiri. Într-un stadion îngust, cu ieșiri dificile, întunericul a devenit un pericol, nu un mediu de joc. Au fost improvizate lumini de urgență și echipamente de intervenție, iar în vestiare s-au folosit lumânări, un incident care a atras atenția întregii Europe.
Regulamente și cele 45 de minute
De aici înainte, partida a intrat într-o zonă gri. Conform regulamentului, era prevăzut un timp de așteptare pentru reluarea jocului, iar în lipsa acestuia, delegatul UEFA putea decide reluarea meciului. Rapid a invocat forța majoră și procedura, în timp ce PSG nu a fost de acord cu reluarea, considerând that își putea pierde avantajul obținut pe teren.
Discuțiile au degenerat în conflicte politice, nu sportive. Rapid căuta o a doua șansă, în timp ce PSG apăra rezultatul obținut. Delegatul UEFA încerca să evite decizii controversate care să genereze un scandal de amploare. Timpul trecea, iar alimentarea cu energie nu era restabilită.
Organizare deficitară sau eveniment forță majoră?
Rapid a susținut că avaria a fost cauzată de un cablu subteran vechi, afectând întreaga zonă Giulești–Crângași, nu doar stadionul. Dacă problema nu era locală, argumentul forței majore avea basiste solide. Însă, discuția s-a blocat în punctul sensibil al lipsei unui generator de rezervă.
Din punct de vedere al responsabilităților, un stadion destinat meciurilor europene trebuie să anticipeze astfel de situații. O pană de curent într-o rețea veche nu este un eveniment imposibil. Așadar, s-a ridicat întrebarea importantă: cine poartă vina pentru incapacitatea de continuare a jocului?
Plecare PSG și speranțe pentru Rapid
Un alt incident care a încins spiritele a fost plecarea delegației franceze înainte de anunțarea deciziei oficiale. Rapid a sugerat că PSG a părăsit România fără acordul UEFA, ceea ce putea atrage sancțiuni. PSG a justificat aceasta prin motive de siguranță pentru jucători și depășirea termenului de așteptare stabilit.
În aceste condiții, urmele din rapoarte au devenit decisive: cât timp s-a așteptat, ce s-a consemnat, cine a refuzat clar și cine doar a părăsit stadionul. Fiecare detaliu ar fi putut modifica verdictul final.
Decizia la masa verde
Opțiunile posibile erau cunoscute: reluare, validarea rezultatului de pe teren, 3–0 pentru Rapid sau 3–0 pentru PSG. Decizia finală a fost cea mai dură pentru echipa gazdă. UEFA a acordat victoria la masa verde pentru Paris Saint-Germain, argumentând că Rapid nu a asigurat condițiile regulamentare pentru desfășurarea meciului, în special lipsa unei surse de energie de rezervă.
Pentru Rapid București, eliminarea nu a mai fost o decizie sportivă, ci administrativă. A fost o sancțiune automată, fără posibilitatea de contestare.
Sportiv, PSG părea aproape sigur de calificare încă din momentul întreruperii, în minutul 115. Însă povestea a rămas în amintire: un minut 115 jucat în întuneric, lumânări în vestiare și imaginea vulnerabilității fotbalului românesc în fața incidentelor tehnice. Stadionul Giulești a rămas în beznă, iar fotbalul românesc a trăit una dintre cele mai cunoscute și mai amare episoade—o lecție despre infrastructură, responsabilitate și vulnerabilitatea sportului în fața problemelor organizatorice.
