Piața chiriilor din România se confruntă cu o creștere accentuată, îngrijorând în special potențialii chiriași. În august 2025, asistăm la o nouă perioadă de majorări rapide care afectează direct studenții și tinerii care se mută în centrele universitare.
Conform datelor Eurostat, România înregistrează cea mai mare creștere anuală a chiriilor din Uniunea Europeană, cu 5,8% mai mult față de vara anului 2024, comparativ cu media europeană de 2,3%.
Capitala, orașul cel mai costisitor pentru chiriași
Platforma Storia arată că, în iulie 2025, cererea de chirii a crescut cu 27% față de luna precedentă, iar tarifele medii pentru apartamente au crescut cu 5% față de iulie 2024. Creșterile variază de la o localitate la alta.
Bucureștiul rămâne localitatea cea mai scumpă pentru găsirea unei locuințe în chirie. În Sectorul 1, o garsonieră se închiriază aproape de 450 de euro lunar, iar un apartament cu trei camere depășește 1.100 de euro.
În alte sectoare, prețurile sunt mai reduse, dar nu semnificativ, putând ajunge până la 700 de euro pentru apartamente cu trei camere.
În centrele universitare, situația este similară. Cluj-Napoca continuă să fie printre cele mai scumpe orașe, cu aproximativ 599 de euro pentru un apartament cu două camere și 730 de euro pentru unul cu trei. La Timișoara și Oradea, cele mai mari creșteri, 14%, respectiv 12%, s-au înregistrat la garsoniere.
În alte orașe studențești, precum Iași, Brașov, Constanța, Sibiu, Craiova și Arad, evoluția pieței a fost variată – unele tipuri de locuințe au cunoscut creșteri de preț, în timp ce altele au rămas la același nivel.
Situația este agravată de lipsa condițiilor adecvate în căminele universitare, caracterizate de supraaglomerare, igienă precară și mobilier vechi. Mulți studenți sunt nevoiți să apeleze la piața liberă pentru găsirea unui spațiu de locuit.
Și în 2025, locurile disponibile în căminele universitare sunt departe de a satisface nevoile.
Soluții propuse de specialiști
Adrian Negrescu, economist, explică că migrația către orașe mari amplifică cererea de locuințe, făcând dificilă găsirea de spații accesibile pentru studenți. Soluția pe termen scurt ar fi co-locuirea.
Negrescu subliniază necesitatea unor credite studențești avantajoase și a stimulării construcției de locuințe accesibile.
Este nevoie de credite studențești cu dobânzi foarte mici (1-2%), garantate sau facilitate de stat, pentru chirie, studii și alte costuri. Modele similare există în Marea Britanie, dar accesibilitatea acestor instrumente financiare pentru tineri este crucială. Creditele acordate în timpul studiilor, cu dobânzi reduse și rambursate după angajare, ar putea fi facilitate prin bănci specializate ale statului.
De asemenea, dezvoltarea de locuințe accesibile și politici urbane care stimulează o densitate rezonabilă a populației ar contribui la stabilizarea chiriilor.
