Ħobż biż-żejt – pâinea tradițională care întâmpină cu primire caldă
Experimenteaz-o nu într-un local, ci sub umbra unei ambarcațiuni albastre, în portul Marsaxlokk. O felie de pâine rustică, frecată cu roșii suculente, unsă cu pastă de conserve și stropită cu ulei de măsline extravirgin. Deasupra, ton, capere și măsline. Simplu. Puternic. Ca o alinare delicată pentru palat. Și, involuntar, te simți acasă într-o țară care nu-ți aparține.
Pastizzi – foietajul cu spirit tradițional
Dimineața, pe aleile din Valletta, magazinele cu produse de patiserie te trezesc înaintea cafelei. Miros de aluat proaspăt și abur ce iese în valuri dintr-un cuptor vechi, plin de istorie. Pastizzi cu ricotta sau mazăre, crocanți și îndestulători, perfecți alături de o bere rece sau un ceai cald. Nimeni nu-i mănâncă singur. Se rup, se împart și îți murdăresc degetele, apropiind oamenii unii de alții.
Stuffat tal-Fenek – iepurele care a traversat epocile
În trecut, iezuiții interziceau malţilor vânătoarea de iepuri – aceste animale deveniseră un lux. Așadar, în secret, se gătea iepure în vin, cu roșii și dafin, ca simbol al rezistenței. Astăzi, tocanța de iepure reprezintă preparatul național al Maltei. Însă nu și-a pierdut din solemnitate, având un gust profund, greoi, cu aromă de sărbătoare și fum de lemn. Este una dintre puținele mâncăruri care te face să taci în timpul consumului.
Recomandări
„Am pictat până am ajuns în sala de operație”. Povestea artistului Dan Marinescu, care creează tablouri cu flori și feline și după infarct sau furturi la târguri
Ftira – pâinea cu poveste
Nu este doar o pâine. Este patrimoniu UNESCO. Are formă de cerc, tăiată, umplută, uneori coaptă cu cartofi, ceapă, ton, ou și capere. În Gozo, poți degusta o ftira deschisă, cu margini aurii, aburindă într-un cuptor de piatră mic. Nu se servește pe farfurie, ci pe hârtie. Se rupe cu mâna și se consumă pe o bancă, în fața mării. E o masă ce nu îți satisface doar pofta, ci și memoria.
Bigilla și galletti – aperitive de savurat alături de băut
Seara, în curțile malteze, bigilla – pasta groasă din fasole albă – se întinde pe biscuiți sărați și se servește alături de râsete și conversații. Galletti nu sunt niciodată singuri, apar în grămezi mici printre pahare de vin alb, discuții despre fotbal și muzică de fundal. Nu sunt vedete, dar nicio întâlnire nu începe fără ele. Sunt fundalul care completează celelalte preparate.
Imqaret – desertul cu aromă de Levant
Pe străzile din Mdina, printre ziduri vechi și pisici leneșe, poți descoperi standuri cu dulciuri tradiționale. Imqaret – pătrățele prăjite, umplute cu curmale și scorțișoară. Gustul are influențe arabe, textura aduce aminte de copilărie, iar mirosul… oh, mirosul te atrage și te face să închizi ochii. Niciodată nu le mănânci în grabă. Sunt desertul pe care-l savurezi pe îndelete, în pauza unui pas și cu sentimentul „Ce minune e aici!”.
Aljotta și Kapunata – echilibrul dintre mare și uscat
Aljotta este supa de pește servită în porturi, unde pescarii repară plasele și se încheie ziua cu un pahar de vin roșu. Cu usturoi, roșii și ierburi aromate, aduce confort din interior. Kapunata, în schimb, este o mâncare vegetală mediteraneană: un ratatouille cu vinete, ardei, ceapă și roșii. Se consumă rece, pe pâine, într-o după-amiază relaxată.
Încheiere de poveste: gustul ca busolă
În Malta, bucătăria nu e doar o componentă a vacanței, ci firul roșu al întregii povești. Fiecare gust spune ceva despre maltezi: cine sunt, cum iubesc, cum se adună în jurul mesei. Este o insulă în care preparatele simple au rădăcini adânci, iar fiecare masă reprezintă o punte între tradiție și modernitate.
Așadar, dacă vizitezi Malta, renunță pentru o clipă la ghidul turistic. Alege o ftira, o porție de fenek sau o tavă cu pastizzi și lasă aromele să te ghideze.
