În contextul încercării României de a adera la OCDE, guvernul a propus un proiect prin care, începând din 2026, va înlocui o măsură considerată nepotrivită cu o nouă reglementare, care, potrivit unei analize BDO România, contravine principiilor internaționale de guvernare fiscală stabilite de OCDE.
Noua regulă restricționează deductibilitatea anumitor cheltuieli facturate de entități afiliate (românești sau străine) la calcularea impozitului pe profit.
Cheltuielile pentru drepturi de proprietate intelectuală, servicii de management, consultanță și dobânzi acordate entităților afiliate nu pot fi deduse dacă ponderea lor în totalul cheltuielilor de același tip depășește 3%.
„Observăm că guvernul se pregătește să comită o eroare majoră. În locul măsurii IMCA, care a afectat semnificativ mediul de afaceri, propun o regulă și mai problematică, care încalcă chiar Codul fiscal. Sperăm cu tărie că Ministerul Finanțelor va recunoaște această greșeală înainte de a fi prea târziu. Înainte de toate, trebuie analizată problema definirii entităților afiliate. Noua regulă se bazează pe definiția contabilă a afilierii, care diferă de cea fiscală”, a afirmat Dan Bărăscu, Partener și Șef Departament Fiscal BDO România.
De exemplu, anumite companii deținute de rude până la gradul III nu sunt considerate afiliate din punct de vedere contabil, dar sunt considerate afiliate din punct de vedere fiscal. În plus, definiția contabilă se referă la „entități afiliate”, excluzând persoanele fizice, care nu sunt „entități”. Astfel, restricțiile nu se aplică relațiilor dintre persoane fizice și companiile afiliate din punct de vedere fiscal, pur și simplu pentru că definiția nu acoperă această situație.
Prin urmare, o filială românească a unei companii-mamă cu sediul în străinătate este obligată să respecte restricțiile atunci când achiziționează servicii de la alte companii din grup, în timp ce o societate românească deținută de un soț sau fiu nu este obligată să aplice restricțiile atunci când beneficiază de servicii de la compania deținută de soția/mama sa (românească sau străină). Analog, acest lucru se aplică și persoanelor fizice care dețin acțiuni în companii românești. Pentru aceste tipuri de tranzacții, restricțiile nu se aplică. Astfel, o companie care achiziționează drepturi de proprietate intelectuală de la un acționar fizic nu va fi afectată de restricții.
Serviciile IT, asistența tehnică, și supravegherea de șantier – servicii de consultanță?
Cheltuielile supuse restricționării la 3% nu sunt explicit definite în proiectul actului normativ. Acest lucru creează o problemă existentă în Codul fiscal și o agravează prin includerea „cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate intelectuală”.
Ca și în alte situații (microîntreprinderi, impozit pe veniturile nerezidenților), se pot ivi numeroase interpretări.
„De exemplu, serviciile IT sunt considerate consultanță? Asistența tehnică sau supravegherea de șantier sunt incluse în categoria management? În mod normal, consultanța implică furnizarea unor rapoarte pentru a permite luarea de decizii. Prin urmare, serviciile IT sau de suport (HR, IT, Financiare, etc.) nu ar trebui considerate consultanță deoarece nu presupun un raport sau o opinie. Această interpretare ar putea însă declanșa dispute cu autoritățile fiscale”, a menționat Dan Bărăscu.
În ceea ce privește managementul, aplicarea acestei categorii poate rezulta din organigrama generală a societății. De pildă, în industria farmaceutică, departamentele care supraveghează respectările normelor specifice medicamentelor sunt adesea centralizate și răspund direct de managementul companiei-mamă.
Facturile de la entități afiliate, care vizează aceste categorii de servicii, pot fi considerate management? Serviciile de resurse umane (HR) facturate de entitățile din grup sunt considerate servicii de management dacă au legătură cu strategiile de personal ale grupului?
În privința „cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate intelectuală” situația este și mai complexă.
Uneori, aceste cheltuieli sunt contabilizate și fiscal ca active necorporale (licențe software, mărci, brevete) sau chiar intră în valoarea stocului (produse media).
Amortizarea contabilă sau fiscală?
Utilizarea termenului „aferent” sugerează că nu doar drepturile de proprietate intelectuală contabilizate ca cheltuieli sunt afectate de restricții, ci și amortizările în cazul în care cheltuielile sunt capitalizate în valoarea unui activ sau active necorporale.
Aceeași problemă apare și în cazul dobânzilor. Dobânzile capitalizate în valoarea activelor fixe/stocurilor sunt supuse restricționării (ca amortizare sau cheltuieli cu descărcarea din gestiune a stocurilor)?
Uneori, dobânzile plătite pentru împrumuturi sau leasinguri în relația cu afiliații sunt deja supuse restricțiilor de deductibilitate.
De exemplu, dobânda plătită pentru un împrumut sau leasing pentru un autoturism, pentru care se aplică restricții de deductibilitate de 50%, devine nedeductibilă dacă procentul depășește 3%.
În forma actuală, regula este practic o măsură fiscală care poate dezavantaja activitățile grupurilor de companii prin impozitarea suplimentară a acestor tranzacții, ceea ce contravine principiului de neutralitate a măsurilor fiscale (art. 3(a) Codul fiscal). Acest principiu indică necesitatea de a asigura condiții egale pentru investitorii români și străini.
Măsura ar putea descura utilizarea serviciilor intra-grup, favorizând în schimb furnizorii independenți.
