Cum a ajuns Transilvania, una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale României, să-și piardă aproape toate unitățile industriale și fabricile. Gândul l-a contactat în exclusivitate pe inginerul Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, care explică detaliat modul în care industria s-a prăbușit și de ce viitorul poate fi chiar mai sumbru dacă autoritățile nu intervin.
Sidermet Călan
Sursa imaginii: Mediafax foto
Industria românească, distrusă treptat
De la minele de cupru din Maramureș până la marii producători din Brașov, Zalău și Reșița, Transilvania a fost cândva o putere industrială. Astăzi, în locul fabricilor și al fumului dens s-au păstrat clădiri părăsite și comunități în decadere.
„În domeniul metalurgiei, prioritar trebuie să vorbim despre minerit, sursa principală de materii prime pentru industria metalurgică a metalelor neferoase. Toate minele din nordul țării, din zonele Maramureș și Alba, au fost închise atunci când prețurile de piață ale cuprului, plumbului și zincului erau extrem de reduse. În prezent, prețul cuprului depășește 10.000 de euro pe tonă.”
Fabrici dispărute din Ardeal
„S-a închis Fenix Baia Mare, specializată în prelucrarea minereului de cupru din nordul țării.
De asemenea, a fost închis Zalău, care producea cablu pentru industria electrotehnică și infrastructură electrică.
S-a închis Metronom Brașov, producător de materiale laminate, inclusiv pentru industria militară.
Închiderea Alumina Oradea a marcat o etapă importantă.
În domeniul metalurgiei feroase, lista de închideri este și mai extinsă:
„Au fost închise Călanu, Hunedoara, Aiud, Reșița, Câmpia Turzii. A funcționează doar oțelăria de la Reșița, care asigură materia primă pentru fabrici din Slatina.”
Dispariția industriei auto
Odată cu industria metalurgică, a avut loc și colapsul sectorului auto, dependent de aceste materiale.
„Au fost închise CUC Cluj, armătura Bistrița, Tractorul Brașov, Sinterom Cluj, care producea componente pentru Timișoara. S-a închis fabrica de mobilă de la Târgu-Mureș, iar în domeniul textil aproape toate filaturile și țesătoriile au fost închise. Rețelele de chimie, precum Oltchim Făgăraș, Viromet Făgăraș și fabrica de sodă de la Mureș au încetat activitatea.”
Principalul motiv: costul excesiv al energiei
Motivul principal al închiderilor, explică Petru Ianc, este prețul ridicat al energiei și gazului natural.
„Cauza majoră este prețul mare al energiei și gazelor naturale. Costurile ridicate ale energiei au dus la faliment majoritatea unităților. Acesta este factorul comun al tuturor închiderilor.”
Dar de ce energia electrică este atât de costisitoare?
„Statul, fiind principal acționar în companiile energetice precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica și termocentrale pe cărbune, a impus profituri mari acestor entități. Statul a recapturat profitul, iar această politică a majorat costurile energiei, afectând toate industriile.”
Politici ineficiente și management defectuos
O altă cauză importantă, susține Ianc, constă în deciziile greșite ale autorităților.
„Politicile guvernamentale greșite în domeniul cuprului au făcut ca materia primă să fie extrem de costisitoare pentru zonele din Baia Mare și Zlatna. Ajungem să exportăm minereu de cupru rafinat și să importăm cupru pur, la prețuri de 10.000-12.000 de euro pe tonă. În plus, gestionarea defectuoasă, combinată cu prețurile ridicate ale energiei și materiilor prime, a avut un impact devastator. Este o combinație de decizii politice eronate și administrare proastă.”
Siderurgica Hunedoara
Sursa imaginii: mediafax foto
„Dacă autoritățile nu vor soluționa problema energiei, într-un an nu vom mai avea nimic”
„În loc să ofere compensări de 70-90% din aceste costuri, precum în alte țări, statul român susține doar 30-40%. Costurile rămân mari și nu pot fi suportate de industrie.”
„Revenirea va fi dificilă, dar nu imposibilă”
Pe lângă închiderea fabricilor, România a suferit și deportarea multor specialiști calificați.
„Dispariția industriilor a dus la extinctia multor școli profesionale și tehnice. Reabilitarea va fi dificilă, dar nu imposibilă. Reindustrializarea țării trebuie să pornească de la materiile prime românești: cupru, minereuri, lemn. Statul trebuie să reia implicarea în politica industrială și să rezolve problema energiei.”
Concluzia dureroasă: o țară care importă tot ce producea
„România consume în prezent între 3,5 și 4 milioane de tone de oțel, însă industria sa metalurgică produce doar o parte din acest volum. Majoritatea materialelor sunt importate. Statul trebuie să reia politicile industriale și să valorifice resursele naturale locale. Dacă nu se vor face schimbări, industria națională va dispărea complet.”
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- S-au închis două mari combinate strategice pentru România – Sidex și Hunedoara. Viitorul muncitorilor este incert. Un expert în metalurgie avertizează: „Industria națională este în pericol”
