Ienei, cel mai mare antrenor român de fotbal din istorie, respectul foștilor jucători pentru realizările sale unice

Gazeta Sporturilor a realizat un supliment special dedicat lui Ienei la aniversarea a 80 de ani, iar foști jucători au vorbit în cele mai elogioase termeni despre anii petrecuți sub conducerea lui nea Imi la Steaua sau la echipa națională a României.

Florea Voinea: „Emeric Ienei: un fotbalist șiret pe teren, dar un adevărat gentleman”

„Pe Emeric l-am cunoscut ca fotbalist în momentul în care am ajuns, în 1961, la CCA. M-a primit imediat sub aripa sa, a avut grijă de mine, așa cum proceda cu toți membrii lotului. M-a primit foarte bine, a fost un coleg excepțional, care a devenit ulterior un om de o statură impresionantă.

Ca fotbalist, era viclean pe teren, pasele sale erau fără cusur, știa să creeze și să liniștească atmosfera în timpul unui meci. Am învățat multe lucruri de la Ienei, atât din punct de vedere sportiv, cât și disciplinar.

A fost un adevărat gentleman care a format zeci de generații de fotbaliști, atunci când a preluat rolul de antrenor principal. Este un om extraordinar, care a adus României cel mai valoros trofeu din istoria fotbalului nostru

Emerich Ienei, la ultima apariție publică, în meciul de Cupă dintre FC Bihor și FCSB, toamna anului 2023

Liță Dumitru: „Mi-am exprimat recunoștința față de Dumnezeu că am avut oportunitatea să colaborez cu nea Imi”

„Un om plăcut, prietenos, mereu creând o atmosferă pozitivă, apropiat de jucători. Este antrenorul care a efectuat cele mai multe antrenamente individuale cu noi, dedicându-se total, fiind un perfecționist, un om care muncea continuu pentru a realiza performanță!

Am câștigat 5 trofee alături de el, iar nea Ienei reprezintă o personalitate majoră în cariera mea. Când a venit Ienei la Steaua, i-am mulțumit lui Dumnezeu că am scăpat de Titi Teașcă, de care eram obosit, fiind lipsit de tact în antrenamente și făcându-ne reproșuri inutile. Totul s-a schimbat odată cu prezența lui Ienei la echipă, iar dinamismul și motivația au crescut semnificativ. Schimbarea a venit și din partea noastră”

Marcel Răducanu: „Nu există vreun antrenor care să-i semene”

„Cred că putem discuta zile întregi despre individul care mi-a influențat cel mai mult cariera, cel care m-a motivat, susținut și ajutat să devin ceea ce sunt astăzi. Fără el, nu aș fi ajuns la aceste performanțe. Mulțumesc, nea Ienei! Teașcă nu mă suporta deloc, considerându-mă un jucător care driblează excesiv, dar Ienei mi-a oferit libertatea de a juca după propriile dorințe și nu am dezamăgit pe nimeni.

O personalitate impozantă, care a știut să educe și să valorifice talentele din echipă, și să aprecieze oamenii din jur. Privind în prezent în fotbalul românesc, nu văd vreun antrenor care să-l semene, iar ca individ este aproape imposibil de egalat. În timp ce mulți se ceartă și se contrazic în public, el a păstrat o atitudine onestă. A fost un simbol!

Miodrag Belodedici: „Ienei a fost Ferguson-ul României. Mi-a fost ca un tată!”

„M-am întâlnit cu nea Imi pentru prima dată în ’83, când am devenit jucător la Steaua, dar am petrecut mai mult timp cu el decât cu tatăl meu. De la 17 ani până la 37, perioada în care m-am retras, am fost mereu aproape de nea Imi. Am învățat foarte mult de-a lungul acestor ani și am descoperit un om cu o personalitate incredibilă. Un adevărat mentor, mereu oferindu-ne cele mai bune sfaturi și ghidându-ne pe cele mai bune drumuri.

Cu regret, realizez abia acum cât de important a fost pentru noi ca om și ca profesionist. Pentru mine, Emeric Ienei a fost Ferguson-ul României. Mi-a fost ca un tată pe stadion și în afara lui. Dânsul are cel mai mare merit în formarea mea ca jucător, om și specialist. Îi mulțumesc din suflet pentru tot!

Victor Pițurcă: „Nimeni nu va mai realiza ceea ce a făcut Ienei”

„Este dificil de găsit astăzi un om precum el. O personalitate de caracter remarcabil, el a fost cel care ne-a motivat și ne-a calmat cu vorbele sale calculat și cu vocea sa calmă și caldă de ardelean, oferindu-ne liniștea necesară para a juca la nivel înalt. El a fost cel mai mare antrenor român din toate timpurile, pentru că a câștigat Cupa Campionilor cu o echipă formată exclusiv din jucători români, ceea ce nimeni nu va mai reuși vreodată.

Chiar și parcursul nostru în competițiile europene, deși el a părăsit echipa pentru națională, se datorează în mare măsură eforturilor și inspirției lui. A fost creatorul unei atmosfere și grupări excepționale, fundamentale pentru performanță. Regret că nu am avut mai mult timp să colaborez cu el la Steaua, în 2010, când l-am invitat să preia funcția de președinte și a acceptat. Fotbalul românesc are nevoie de astfel de oameni pentru a rămâne curat și valoros.”

Emeric Ienei Foto: romaniansoccer

Tudorel Stoica: „A fost ca un SMURD pentru Steaua! Reușea mereu să atingă performanțe”

„Fără îndoială, domnul Ienei a fost cel mai valoros antrenor cu care am lucrat vreodată și, fără îndoială, cel mai remarcabil antrenor român din toate timpurile! A realizat cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc, cu o echipă formată exclusiv din jucători români.

Niciodată nu va fi repetată această realizare, rămânând un eveniment de referință în istoria noastră. A fost omul de la care am avut cel mai mult de învățat, cel care știa să ne coordoneze și să ne determine să acționăm corect. Era ca un SMURD pentru Steaua, mereu gata să intervină în situații dificile, reușind întotdeauna să aducă rezultate excepționale. Diferit de ceilalți antrenori, avea o abordare unică.

Știa să adapteze antrenamentele la nevoile fiecărui jucător, avea o abilitate specială de a citi problemele individuale. Prezența sa ne obliga să-i răsplătim încrederea, iar echipa noastră a rămas în istorie pentru jocul spectaculos, chiar și împotriva celor mai mari adversari europeni.”

Gabi Balint și Emeric Ienei

Gabi Balint: „Omul acesta a marcat cariera mea! Îi sunt profund recunoscător pentru tot”

„Ienei m-a susținut cel mai mult atât ca jucător, cât și ca antrenor. Momentele mele de referință în fotbal le-am trăit alături de el: am marcat din penalty și am câștigat finala Cupei Campionilor Europeni, am realizat o dublă în meciul de calificare la Mondialul din ’90 împotriva Danemarcei, și alte goluri importante cu Camerun și Argentina!

Apoi, am devenit secund, iar la Europeanul din 2000 am ieșit din grupe alături de nea Imi, pentru prima dată în istoria participărilor noastre. Omul acesta mi-a influențat întreaga carieră, fiind un adevărat părinte pentru mine, grijuliu și sufletist. Întotdeauna ne-a sprijinit și a avut perfecționismul ca și prioritate. Îi mulțumesc din suflet pentru tot!