„Deși fondurile europene continuă să ofere oportunități importante pentru modernizarea agriculturii, accesarea acestora rămâne dificilă pentru o parte semnificativă a fermierilor. În 2025, doar 30% dintre agricultori au reușit să obțină finanțare europeană sau națională, în timp ce 70% nu au beneficiat de niciun tip de sprijin, din cauza birocrației, cerințelor complexe de eligibilitate sau lipsei resurselor umane și financiare pentru elaborarea proiectelor. Situația este deosebit de dificilă pentru micii producători, care au nevoie de consiliere specializată și de formare profesională pentru gestionarea etapelor proiectelor și a cerințelor administrative”, se arată în analiză.
Politicile Uniunii Europene pentru perioada 2023-2027 se aliniază obiectivelor Pactului Verde European și Strategiei „De la fermă la consumator”, vizând tranziția către o agricultură ecologică, sustenabilă și digitalizată. Noile direcții de finanțare acordă prioritate reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și conservării biodiversității; digitalizării și modernizării fermelor prin tehnologii avansate și utilizarea datelor pentru creșterea eficienței în producție; susținerii tinerilor fermieri și încurajării stabilirii lor în mediul rural; promovării economiei circulare și a practicilor agroecologice.
În acest context, specialiștii IMM România afirmă că anul 2025 a reprezentat o bornă importantă pentru agricultura din România, în condițiile în care țara dispune de resurse considerabile prin Politica Agricolă Comună (PAC), însă eficiența utilizării acestor fonduri depinde de capacitatea instituțiilor și a beneficiarilor de a transforma finanțarea în dezvoltare durabilă, competitivitate și inovație agricolă.
Analizele indică faptul că, în 2025, fermierii români au direcționat cea mai mare parte din investiții către modernizarea utilajelor și echipamentelor agricole, circa 71,75% dintre respondenți alegând această categorie de cheltuieli.
„Această proporție ridicată confirmă faptul că modernizarea tehnologică constituie prioritatea principală pentru sectorul agricol, fiind esențială pentru creșterea productivității, reducerea costurilor și optimizarea eficienței energetice. Investițiile în mecanizare sunt sprijinite activ prin Planul Strategic PAC 2023-2027, în special pentru fermele mici și mijlocii”, conform Cartei Albe.
Potrivit aceleiași surse, un procent semnificativ, 43,25%, a fost alocat pentru administrarea fermei și a afacerii agricole – de exemplu, achiziția de software de gestionare, modernizarea spațiilor administrative, servicii de contabilitate, marketing sau consultanță pentru proiecte europene. Acest fapt reflectă profesionalizarea managementului agricol și preocuparea tot mai mare pentru eficiența proceselor și conformitatea administrativă.
Digitalizarea ocupă locul al treilea, cu 25% din investiții, marcând o tendință în creștere în introducerea tehnologiilor inteligente în agricultură. Fermierii încep să utilizeze soluții de monitorizare prin senzori, sisteme GPS pentru lucrări agricole, aplicații mobile pentru gestionarea resurselor și tehnologii de tip „smart farming”.
„Deși procentul este încă modest comparativ cu media Uniunii Europene, indică o tranziție graduală către agricultura de precizie”, remarcă autorii studiului.
Un alt aspect relevant este faptul că 12% dintre fermieri au alocat fonduri pentru menținerea activităților curente, semnalând presiuni economice generate de creșterea costurilor de producție și condițiile climatice dificile. Această categorie evidențiază necesitatea unor măsuri suplimentare de sprijin pentru creșterea rezilienței financiare a exploatațiilor agricole.
„Investițiile în formare profesională și în dezvoltarea resurselor umane (9,75%) și în cercetare-dezvoltare-inovare (8,75%) sunt limitate, deși esențiale pentru modernizarea pe termen lung a agriculturii. Rezultatele evidențiază necesitatea extinderii programelor de formare, inovație și transfer tehnologic, pentru ca fermierii să valorifice pe deplin potențialul digitalizării și practicilor durabile. În ansamblu, structura investițiilor din 2025 indică o orientare puternic tehnologică, axată pe modernizare și mecanizare, dar și un decalaj între investițiile tangibile (echipamente) și cele intangibile (cunoștințe, inovație, formare). Pentru o dezvoltare echilibrată, politicile viitoare trebuie să combine aceste două dimensiuni – tehnologia și capitalul uman – într-un model de agricultură inovatoare, digitală și competitivă la nivel european”, transmit autorii studiului.
De asemenea, analiza evidențiază importanța accesului la finanțare flexibilă și nerambursabilă în domeniul agricol, precum și necesitatea unor politici publice eficiente pentru sprijinirea fermierilor.
În privința tipurilor de finanțări preferate de agricultori, cele mai solicitate sunt granturile nerambursabile pentru dezvoltarea afacerii (68,50%). Fermierii și antreprenorii agricoli preferă aceste fonduri datorită lipsei obligației de returnare, ceea ce diminuează riscul financiar și facilitează dezvoltarea și modernizarea fără a crește povara datoriilor.
Liniile de credit, preferate de 34,25% dintre respondenți, sunt o opțiune frecvent aleasă pentru asigurarea capitalului de lucru și pentru acoperirea nevoilor operaționale pe termen scurt. Acest tip de finanțare oferă flexibilitate și permite acces rapid la fonduri în perioade critice, cum ar fi sezonul de plantare sau recoltare.
Creditele garantate de stat, preferate de 24,75%, sunt o altă variantă populară pentru IMM-uri, în special pentru cele care nu pot accesa credite comerciale din cauza cerințelor stricte de colateral. Garanțiile de stat reduce riscul pentru instituțiile bancare, facilitând accesul fermierilor la investiții în extindere.
Categoria „Alte surse de finanțare” (8,75%) include leasingul agricol, finanțări private sau fonduri de capital de risc. Deși reprezintă o proporție mai mică, aceste opțiuni pot fi importante pentru segmente specifice de fermieri care caută alternative de finanțare.
Din perspectiva modalităților de finanțare, cercetarea arată o dependență accentuată de fondurile nerambursabile, 75,25% dintre fermieri afirmând că sprijinul principal pentru dezvoltare a fost grantul nerambursabil. Aceasta sugerează că sectorul agricol din România se bazează în principal pe fonduri europene și programe naționale, în detrimentul creditelor bancare.
Interesul crescut pentru granturi se datorează nivelului ridicat al investițiilor în agricultura românească, precum și lipsei capitalului propriu la micii și mijlocii fermieri, subliniază Carta Albă a Agriculturii. Programele derulate în cadrul Planului Strategic PAC 2023-2027, precum cele dedicate instalării tinerilor fermieri, digitalizării și modernizării, au oferit oportunități semnificative de finanțare a proiectelor agricole.
Liniile de credit ocupă poziția secundă, fiind preferate de 28,50% dintre respondenți, ceea ce indică o tendință în creștere a combinării fondurilor nerambursabile cu instrumente financiare bancare pentru cofinanțare și acoperirea fluxului de numerar în implementare.
Total, facilitățile de creditare rămân dificil de accesat, din cauza condițiilor restrictive, lipsei garanțiilor și riscurilor percepute în domeniul agricol.
„În ansamblu, structura surselor de finanțare în 2025 indică o tranziție de la dependentța de granturi către o combinație de surse financiare, însă dependența de fondurile nerambursabile rămâne predominantă. Pentru asigurarea sustenabilității sectorului agricol, este esențială diversificarea surselor de finanțare, dezvoltarea unui cadru de garantare flexibil și promovarea parteneriatelor public-privat pentru investiții pe termen lung”, evidențiază studiul.
Carta Albă a Agriculturii a fost realizată în 2024, pe baza unui chestionar aplicat unui număr de 439 de IMM-uri agricole din toate regiunile țării și din toate grupele de vârstă. Eșantionul este considerat reprezentativ pentru sectorul agricol mic și mijlociu, furnizând o bază solidă pentru concluzii și recomandări privind evoluția țării în domeniu.
Chestionarele au fost completate în principal de antreprenori și manageri activi în diverse ramuri agricole – de la producție vegetală și zootehnie până la servicii conexe și procesare. Cercetarea a urmărit identificarea trendurilor, evaluarea accesului la finanțare, digitalizare, resurse umane, riscuri și politici publice.
Distribuția geografică a eșantionului asigură acoperirea echilibrată a celor opt regiuni de dezvoltare, reflectând specificul regional al agriculturii românești și diferențele structurale între zone. Aceasta permite o analiză comparativă a situației din teren, pe regiuni, categorii de întreprinderi și dimensiuni ale afacerilor.
