Reducerea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) aduce un nou obstacol pentru competitivitatea fiscală.
Eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) începând cu anul viitor se prezintă inițial favorabil, dar autoritățile intenționează o compensare prin limitarea deducerii cheltuielilor cu servicii contractate de la firme afiliate. Această măsură vizează în principal marile companii multinaționale, care își reduc obligațiile fiscale prin eliminarea IMCA, dar sunt supuse unor restricții și mai stricte. Proiectul de lege, parte a celui de-al doilea pachet de consolidare fiscală, se abate de la intențiile inițiale de a se concentra pe cheltuielile bugetare.
Analiza noastră sugerează că această nouă restricție va afecta negativ mediul de afaceri și competitivitatea fiscală din România, deja afectată de creșterea recentă a impozitării. Sectorul economic a semnalat la introducerea IMCA că măsura nu va atinge obiectivele preconizate, afectând investițiile. Anunțul recent privind eliminarea IMCA, a confirmat încasările sub așteptări, cu doar 1,2 miliarde lei, semnificativ sub estimările inițiale de 5-6 miliarde lei ale Ministerului Finanțelor Publice.
În contextul acestei reglementări noi, sunt necesare notificări din partea ANAF către contribuabili pentru o raportare detaliată a serviciilor achiziționate atât de la parteneri afiliate, cât și de la terțe părți, inclusiv plăți de redevențe și dobânzi.
Noua regulă de limitare a deducerilor – detalii
Conform proiectului de lege, cheltuielile pentru drepturi de proprietate intelectuală, management, consultanță și dobânzi, realizate cu entități afiliate, vor fi considerate nedeductibile în calculul impozitului pe profit dacă ponderea acestor costuri depășește 3% din totalul cheltuielilor similare.
Mai multe detalii despre această regulă:
- Calculul pragului de 3% se face pe baza tuturor cheltuielilor de tip similar executate atât cu afiliați, cât și cu terțe părți, nu individual.
- Orice depășire a pragului de 3% duce la nedeductibilitate integrală a cheltuielilor, nu doar a excesului.
- Calculul se bazează pe datele din exercițiul financiar precedent. Astfel, pentru anul 2026, se iau în considerare datele din 2024.
Această noutate poate fi considerată practic o limitare importantă a activităților intra-grup, mai ales pentru companiile cu o structură centralizată.
O comparație cu Polonia – reglementări similare dar nu identice
Baza legislativă a acestei reguli este susținută de principiile unor state europene, precum Polonia. Reglementările poloneze se concentrează pe impozitarea “profiturilor transferate”, cu o cotă de 19%, pentru plăți către afiliați nerezidenți, în condițiile în care:
- Impozitul pe venit al afiliatului nerezident este scutit, sau mai mic de 14.25%.
- Veniturile afiliatului reprezintă cel puțin 50% din veniturile totale ale companiei.
- Se transferă către alte entități cel puțin 10% din “profituri”.
- Suma totală a acestor costuri pentru afiliați, dacă depășește 3% din costurile deductibile generale, declanșează impozitul.
Reglementările poloneze includ și o clauză de protecție (safe harbour) în cazul în care cheltuielile beneficiază entități afiliate din UE/SEE, care desfășoară activități economice reale și semnificative. Totuși, există diferențe semnificative între cele două abordări.
Concluzii – diferențierea față de modelul polonez
Modelul polonez se diferențiază prin concentrarea pe profituri transferate, și aplicarea unei cote de impunere specifice. În schimb, reglementarea propusă în România, nu ține cont întru totul de situații specifice și substanța economică a tranzacțiilor, ceea ce ar putea crea dificultăți companiilor. Această regulă ar putea intra în vigoare începând cu anul fiscal 2026.
Companiile trebuie să evalueze impactul pe termen lung și să ia măsuri de adaptare.
