Dacă situația financiară a Statelor Unite nu se schimbă, costul serviciului public al datoriei naționale va atinge 10 trilioane de dolari pe an – presupunând că țările vor continua să împrumute America.
Statele Unite se confruntă cu o criză financiară semnificativă, iar o parte considerabilă din comunitatea internațională nu acordă suficientă atenție. După planul de reforme fiscale de amploare implementat de Donald Trump, care a amplificat deja datoria națională uriașă de 37 de trilioane de dolari, piețele financiare prezintă semne de instabilitate, potrivit publicației grecești Naftemporiki.
Valoarea dolarului american scade, obligațiunile SUA se tranzacționează cu oferte reduse la nivel global, iar randamentele cresc într-un ritm alert, determinând o neliniște pe piețele internaționale, la perspectiva imposibilității finanțării deficitului bugetar al Statelor Unite.
Dezvoltarea riscurilor asociate sustenabilității economice a datoriei SUA s-a intensificat semnificativ. Nu se mai tratează de un simplu scenariu teoretic.
O petrecere scumpă cu bani împrumutați
Propunerea legislativă, considerată cea mai importantă din istoria recentă – de către însuși Trump – combina reduceri bugetare și reduceri ale taxelor, rezultând în creşterea deficitului bugetar, care se estimează că va ajunge la 6% din PIB în anul curent şi va rămâne aproape de 7% în viitorii 10 ani.
Fondatorul Bridgewater, Ray Dalio, avertizează: „Dacă această problemă nu este abordată urgent, situația se va degrada rapid, iar costurile rambursării datoriei vor ajunge la 10 trilioane de dolari pe an.”
Reacția piețelor
Dolarul american a înregistrat o depreciere de 10% față de lira sterlină și 15% față de euro, de la începutul anului.
În timp ce Rezerva Federală a Statelor Unite a redus ratele dobânzilor într-un ritm mai lent decât Banca Centrală Europeană și Banca Angliei, investitorii își reduc expunerea la obligațiunile americane, mai ales cele cu scadențe pe termen lung.
Creșterea bruscă a costurilor de împrumut pe termen lung reflectă anxietatea investitorilor legate de inflația pe termen lung și de solvabilitatea generală a Statelor Unite. Tendințele randamentelor obligatarilor americane indică o criză de încredere a pieței.
Tactici de modă veche
Toate principalele agenții de rating – Moody’s, Fitch și Standard & Poor’s – au retrogradat ratingul de credit al Statelor Unite, eliminând ratingul maxim, de tip AAA, ceea ce indică o lipsă de încredere în instrumentele de finanțare ale Statelor Unite. Analizele de piață evidențiază faptul că obligațiile guvernamentale americane nu mai sunt considerate active fără risc, fiind percepute ca expuse unor riscuri politice crescute.
Pe măsură ce costurile împrumuturilor cresc, guvernul american se folosește de strategii tradiționale, inclusiv de măsuri de „represiune financiară”. Rezerva Federală stimulează cererea pentru obligațiuni guvernamentale prin relaxarea normelor și a instrumentelor de lichiditate.
În același timp, Congresul ia în considerare reprimarea unor reglementări, cum ar fi indicatorul de îndatorare bancară (raportul SLR), care impune restricții băncilor în achiziționarea de titluri de stat, diminuând astfel atractivitatea acestora.
Aceste acțiuni „tehnice” sunt percepute ca potențial parte a unor strategii mai complicate, avertizează experții de la Market Watch.
Inegalitatea și cercul vicios
Deși planul fiscal promis este menit să crească bunăstarea prin reduceri de impozite, datele indică exact contrariul: familiile cu venituri mici pierd în medie, în timp ce familiile bogate înregistrează câștiguri semnificative.
În același timp, reducerile de fonduri pentru sănătate și nutriție amenință sute de mii de locuri de muncă.
Cu continuarea politicilor actuale, un scenariu pesimist implică un cerc vicios: deficit mai mare → rate dobânzi mai mari → costuri mai mari de plată a datoriei → deficite mai mari.
Dacă ratele dobânzilor depășesc creșterea economică, America se va confrunta cu un punct critic mult înainte de 2044, așa cum avertizează Consiliul Țării.
Cine deține datoria și ce se întâmplă în cazul unor probleme?
Întrebarea nu este doar mărimea datoriei Statelor Unite. Ci și cine deține această datorie și ce se întâmplă dacă cei care finanțează această putere economică globală decid că nu mai este în interesul lor.
În prezent, aproximativ 30% din datoria publică a Statelor Unite se află în mâini străine. Primul creditor este Japonia, cu obligațiuni de peste 1 trilion de dolari.
Urmează China, cu aproximativ 770 de miliarde de dolari. Sunt urmate de Marea Britanie, țările din Uniunea Europeană și țările producătoare de petrol din Golf, care utilizează excedentul pentru a achiziționa active considerate de refugiu.
China a redus treptat expunerea la datoria americană în ultimii ani, iar răbdarea piețelor internaționale față de deciziile unilaterale ale Washingtonului scade simțitor.
Experții au inițiat deja discuții despre „dedolarizare”, cu țări precum Rusia, Arabia Saudită și China dezvoltând sisteme de plată și acorduri comerciale independente de dolarul american.
Dacă un număr critic de țări decide să înghețe piețele de obligațiuni ale Trezoreriei SUA sau se retrag masiv din aceste piețe, devine evident un scenariu periculos: cererea pentru obligațiuni americane va scădea brusc, randamentele vor crește vertiginos, iar Rezerva Federală – indiferent de lichiditatea disponibilă – va întâmpina dificultăți în gestionarea acestui șoc.
Ce se va întâmpla cu dolarul?
Mohamed El-Erian descrie situația actuală: „Dolarul este supraevaluat, iar acest lucru este evident pentru toată lumea, dar nu există alternative semnificative.”
Aurul, euro și lira sterlină au înregistrat creșteri, dar dolarul este încă considerat cea mai bună opțiune.
Cu toate acestea, această situație nu este destinată să persiste. William F. Rickenbacker, în analiza sa din 1968, subliniază că moneda de rezervă globală nu este o binecuvântare în sine. Necesită responsabilitate, iar aceasta este absentă în prezent.
