Strategia energetică europeană se confruntă cu o criză majoră. În pofida insistențelor din partea Statelor Unite de a opri mai rapid importurile de gaze rusești, Bruxelles-ul rămâne ferm atașat de planul său de a obține independența energetică completă până la începutul anului 2028. Această decizie nu este întâmplătoare, ci reflectă efortul de a echilibra obiectivele geopolitice cu necesitatea asigurării stabilității energetice, afirmă presa grecească.
Administrația americană, condusă de președintele Donald Trump și de secretarul pentru Energie Chris Wright, transmite un mesaj clar aliaților săi europeni: este nevoie de o retragere rapidă a gazelor rusești din sursele energetice. Într-o scrisoare către statele membre NATO, Trump a solicitat o întrerupere completă a importurilor cât mai rapid posibil. În cadrul conferinței Gastech de la Milano, Wright a prezentat planurile SUA de a spori exporturile de gaz natural lichefiat către Europa, profitând de retragerea Rusiei.
Strategia este evidentă: independența energetică față de Rusia nu doar se aliniază obiectivelor geopolitice, dar consolidează și rolul gazului natural lichefiat american în piața europeană.
În fața presiunilor, Comisia Europeană rămâne neclintită. Purtătorul de cuvânt pentru energie, Anna-Kaisa Itkonen, a subliniat că planul inițial, anunțat în iunie, rămâne valabil, și anume, întreruperea completă a aprovizionării cu gaze rusești până la finele anului 2027. Comisarul pentru energie, Dan Jørgensen, a menționat că o deconectare graduală este concepută pentru a asigura stabilitatea, evitând creșteri bruște ale prețurilor sau întreruperi în aprovizionare.
UE este conștientă că orice acțiune precipitată ar putea afecta negativ competitivitatea economiilor europene, în special a țărilor care depind în mare măsură de gazele rusești transportate prin conducte.
Avertismentul Institutului Oxford
Un studiu al Institutului Oxford pentru Studii Energetice susține ezitările europene. Conform analizei, implementarea planului de deconectare din 2028 va avea un impact limitat asupra prețurilor, având în vedere că, până atunci, se preconizează o supraabundență de gaz natural lichefiat la nivel internațional și începerea producției din noile zăcăminte din Marea Neagră (România, Turcia).
În consecință, creșterea prețurilor TTF s-ar limita la doar 0,20 USD/MMBtu (0,58 EUR/MWh), un impact aproape neglijabil. Chiar și pierderea gazelor rusești furnizate prin gazoductul TurkStream către Europa de Sud-Est ar duce la o creștere de doar 0,27 USD/MMBtu, cu o majorare relativ redusă a costurilor în Ungaria, Slovacia și Austria.
Cu toate acestea, situația se schimbă radical dacă deconectarea este accelerată, înainte de 2028, așa cum doresc SUA. Studiul avertizează asupra unei potențiale dublări a prețurilor: în Europa Centrală și de Est, prețurile ar putea depăși 20 USD/MMBtu (58 EUR/MWh), față de nivelul actual de 32,15 EUR/MWh. Chiar și țări puternice precum Germania și Italia ar înregistra creșteri semnificative, depășind 18 USD/MMBtu.
Impactul nu va fi omogen în întreaga Europă. Țările cu infrastructură pentru gaze naturale lichefiate dezvoltată – precum Spania, Portugalia și Grecia – sau acces la surse noi, vor experimenta creșteri mai mici (în jur de 11 USD/MMBtu). Pe de altă parte, țările fără alternative, cum ar fi Ungaria sau Slovacia, riscă un impact major.
Aceste diferențe pot genera tensiuni politice în interiorul UE și pot readuce în discuție posibilitatea unor măsuri de compensare pentru economiile vulnerabile.
În definitiv, Europa se confruntă cu o dilemă dificilă: să urmeze direcția SUA pentru o deconectare rapidă de la gazele rusești, riscând creșteri semnificative ale prețurilor, sau să continue planul propriu, protejând piețele, dar prelungind o posibilă separare de Rusia.
În prezent, UE menține data de 2028 drept limita. Cu toate acestea, presiunea americană este constantă și este clar că această problemă va continua să domine relațiile transatlantice în lunile următoare.
