Submersia secundară, cunoscută și ca „înec pe uscat”, apare la supraviețuitorii unui eveniment de înec, în care apa a intrat în plămâni, nu doar a fost înghițită. Medicul pediatru atrage atenția asupra faptului că submersia secundară cu apă sărată (de mare) este mult mai gravă decât cea cu apă dulce (lacuri/bazine), deoarece apa sărată distruge substanța vitală din plămâni, care menține căile respiratorii deschise și facilitează respirația. Care sunt semnele la un copil care a aspirat apă în plămâni și de ce este esențial un consult medical urgent după un asemenea incident.
Submersia secundară poate surveni în cele mai neașteptate situații. De exemplu, un copil mic, chiar stând pe malul mării, poate fi răsturnat de o undă. În câteva secunde, poate inhalare apă sărată, cu un impact serios asupra plămânilor, chiar și fără ca părinții să observe imediat modificări. Conform specialistului, este suficientă o cantitate redusă de apă pentru a declanșa edem pulmonar, iar simptomele pot apărea oriunde între 4 și 48 de ore după incident. „Chiar dacă, momentan, par bine, chiar se ridică și se apropie de părinți, simptomele provocate de inflamația pulmonară pot surveni ulterior, în primele două ore, șase ore sau chiar până la 48 de ore de la incidentul inițial”, precizează specialistul.
Care sunt semnele de urmărit?
Este crucial să se urmărească semnele submersiei secundare la supraviețuitorii unui episod de înec, chiar dacă inițial par bine. Acestea pot apărea la 1-2 ore, 6 ore sau chiar la 48 de ore de la eveniment. Majoritatea simptomelor apar în primele șase ore, dar monitorizarea copilului timp de minimum 24-48 de ore este obligatorie.
Semnele submersiei secundare sunt:
- Respirație dificilă sau accelerată – adică dificultăți de respirație (copiii mai mari pot să spună că au o senzație de lipsă de aer);
- Tuse persistentă;
- Oboseală sau somnolență excesivă – pentru că practic nu se oxigenează corespunzător și depun un efort mare pentru a respira;
- Vărsături repetate;
- Comportament neobișnuit – poate fi iritabil sau confuz, cum ar spune unii părinți „nu mă înțeleg cu el”;
- Apatie.
Medicul pediatru subliniază importanța monitorizării prelungite:
„Recomand observarea atentă timp de cel puțin 6-8 ore, chiar dacă copilul pare bine la început”.
Când este necesară intervenția spitalicească și ce proceduri se aplică?
Este esențial, subliniază specialistul, să se consulte un medic chiar și în cazul unor simptome minore, precum tusea sau oboseala. Dacă, însă, copilul devine apatic sau vomită, este absolut necesar un consult spitalicesc. „Submersia secundară este un eveniment rar și dramatic, mortalitatea depinzând de rapiditatea observării semnelor de către părinți”.
Odată ajunși la spital, starea generală și semnele vitale ale copilului vor fi monitorizate. Medicul va asculta plămânii și va monitoriza saturația de oxigen. Dacă există semne ale submersiei secundare, poate fi necesară internarea și monitorizarea timp de 48 de ore.
Criteriile de externare rapidă (care indică o stare bună) includ:
- respirație spontană și normală (ritm respirator normal, adaptat vârsta și fără nevoie de oxigen suplimentar sau sprijin respirator);
- saturație a oxigenului peste 94%;
- copil conștient (răspunde la voce, la durere sau este alert pe scala AVPU – Alert/conştient, reacţionează la voce/Verbal; reacţionează la durere/Pain; Unresponsive/Nu răspunde);
- fără zgomote anormale la ascultarea plămânilor.
Radiografia nu este necesară decât dacă apar semne respiratorii sau alte complicații. „În general, este mai bine să consultați un medic decât să așteptați acasă, mai ales dat fiind că submersia secundară este o situație rară, dar gravă”, adaugă medicul.
De ce este vitală vizita la medic?
Părinții care evită consultația medicală pot subestima gravitatea situației. Specialistul explică:
- Inflamația alveolară poate fi asimptomatică – copilul nu prezintă tuse sau febră, dar apar edem și modificări pulmonare.
- În unele cazuri, simptomele pot apărea abia după 24-48 de ore, când tratamentul devine mai complex și complicațiile cresc, putând duce la deces.
- Monitorizarea timpurie (auscultație, SpO₂, radiografie, testare) oferă o evaluare corectă, iar intervenția promptă reduce mortalitatea.
Medicul avertizează: „Există copii salvați inițial, dar care dezvoltă simptome chiar și după câteva zile.” Victimele înecului, chiar și cele care nu par afectate la început, pot dezvolta bronhospasm, o reacție asemănătoare unui atac de astm.
Un studiu medical detaliază faptul că „bronhospasmul este adesea observat la victimele înecului non-fatal și tratamentul este similar cu cel aplicat în crizele acute de astm”. Persoanele cu astm au căile respiratorii sensibile, iar prezența apei declanșează îngustarea bruscă a bronhiilor, îngreunând respirația și riscând agravare rapidă. Un tratament amânat poate cauza acumularea de lichid în plămâni și afectarea oxigenării (hipoxie), ceea ce stă la baza edemului pulmonar. Prin urmare, auto-evaluarea nu este justificată. Un consult medical atent confirmă siguranța situației.
Sfaturi pentru părinți
Ori de câte ori copiii sunt la scăldat, fie în apă dulce, fie sărată, asigurați-vă că nu vă desprindeți de ei niciun moment. Supravegheați-i constant, deoarece înecul poate apărea rapid și trece neobservat. O persoană care se îneacă poate fi incapabilă să semnalizeze ajutor.
Nu vă bazați nici pe faptul că poartă colac! Copiii pot înghiți sau inhala apă fără ca părinții să observe! Colacul oferă o iluzie de securitate, dar nu previne complet accidentele.
Asigurați-vă de echipamentul corespunzător: veste de siguranță omologate, cursuri de înot cu instructori certificați și evitați utilizarea de colaci nesigure, de materiale improprii sau de calitate îndoielnică.
Fiți conștienți că o clipă de neatenție poate face diferența între o vacanță liniștită și un accident iremediabil, în special copiii mici nesupravegheați pe malul mării sunt expuși riscului, apă puțină poate fi periculoasă, mai ales dacă un val îi răstoarnă. Dincolo de sperietură, submersia secundară poate surveni în doar câteva secunde, iar simptomele pot apărea chiar și la 48 de ore după incident. Copiii necesită atenția continuă și permanentă, fără scuze sau distrageri. O clipă de neatenție de 30-60 de secunde poate avea consecințe devastatoare.
