Avertismentele experților privind politicile bugetare nesustenabile se confirmă, deficitul record din Europa declanșează măsuri drastice în România
Evoluția bugetară a României a suferit o schimbare dramatică, confirmând previziunile anterioare ale experților financiari care au pus la îndoială credibilitatea prognozelor bugetare ale guvernului. Îngrijorările legate de un deficit fiscal aparent modest de 6% s-au transformat într-o criză fiscală majoră, deficitul general al administrației publice din România ajungând la 9,3% din PIB în 2024 – cel mai mare din Uniunea Europeană.
Lipsa disciplinei fiscale în România oferă un exemplu clar al consecințelor planificării bugetare nefondate și ale ajustărilor inevitabile ale pieței. Adrian Codirlasu, o personalitate de referință în mediile economice românești, a avertizat asupra acestui scenariu, estimând că obiectivele ambițioase de deficit se vor dovedi nerealiste și vor forța guvernul la corecții inflationiste.
Bugetul 2024: O Prognoză Inexactă
Bugetul pentru 2024, aprobat în februarie cu o prognoză de 6% deficit fiscal, s-a dovedit rapid depășit de realitatea economică. Așa cum sublinia Codirlasu, discrepanța față de datele macroeconomice a ridicat semne de întrebare legate de capacitatea de planificare a guvernului: dacă deciziiile politice nu aveau expertiza necesară pentru prognoze realiste sau au avut un demers deliberat de înșelăciune a Parlamentului, a investitorilor și a agențiilor de rating. ”Nu există alte explicații”, afirmă Codirlasu.
Realitatea a depășit cele mai pesimiste predicții. Creșterea reală a PIB-ului s-a diminuat la 0,8% în 2024, în timp ce consumul robust, susținut de creșterea salarială, a fost contracarat de diminuarea continuă a investițiilor. În același timp, cheltuielile guvernamentale au crescut semnificativ pentru salariile sectorului public, pensii și rate dobânzi, creând un cumul nesănătos.
Taxarea prin Inflație
Prevederea lui Codirlasu privind recurgerea la „corecții prin inflație” s-a materializat cu o precizie neconfortantă pentru Guvern. Inflația se apropie de 10% (anual) o dată cu retragerea plafonului de preț pentru energie electrică și majorările cotelor de TVA implementate în august 2025.
Mecanismul anticipat de Codirlasu se desfășoară conform preconizării. Cota standard de TVA a crescut de la 19% la 21%, iar cotele reduse de TVA au urcat la 11%, însoțite de o creștere de 10% a accizelor. Aceste măsuri, proiectate pentru a genera venituri rapide, au amplificat presiunea inflationistă în întreaga economie, taxând efectiv întreaga populație pentru a acoperi deficitul bugetar.
Predicțiile lui Codirlasu au avut o confirmare directă. Anunțul din iulie despre măsurile de creștere a taxelor din august a creat presiuni asupra prețurilor, demonstrând cum politicile fiscale pot declanșa așteptări inflationiste chiar înainte de implementarea lor.
Restricțiile europene și flexibilitatea valutară
Analiza expertului privind avantajele unui regim valutar orientat spre inflație s-a dovedit corectă. Codirlasu a făcut o comparație cu țări ca Bulgaria și Consiliul Monetar.
”Comparând România cu Bulgaria, țara din urmă prezintă un bilanț mai bun. Aceasta nu și-a mai modificat de mult timp politica fiscală. Aderarea la zona euro probabil că va aduce mai multă stabilitate, iar Consiliul Monetar constrânge guvernul să mențină un deficit bugetar echilibrat. Prin urmare, emiterea de datorie este echivalentă cu crearea de bani. Această situație a făcut guvernul responsabil”, explică economistul.
Deja avem datorii considerabile, adaugă Codirlasu, citând exemplu din opera lui Ray Dalio, conform căruia o perioadă de expansiune economică poate ajunge la un punct în care datoria devine o problemă.
În timp ce creșterea economică în anul 2025 este așteptată să se mențină la cote reduse, inflația va continua să crească. România păstrează flexibilitatea de a utiliza politica monetară independentă și deprecierea valutară ca instrumente de ajustare – resurse indisponibile pentru țările membri ale zonei euro.
Această flexibilitate vine însă cu un cost. Capacitatea României de a susține inflația și de a permite deprecierea valutară oferă un mediu fiscal mai puțin disciplinat în comparație cu țările care funcționează sub consilii monetare sau în zona euro, unde echilibrul bugetar devine o necesitate clară.
