Un studiu Deloitte relevă că două treimi din companiile la nivel global semnalează o lipsă de pregătire a noilor angajați, mai ales a celor aflați la început de carieră. Însă, aceleași posturi entry-level, esențiale pentru acumularea de experiență, sunt din ce în ce mai des automatizate prin inteligența artificială. Practic, inteligența artificială le fură tinerilor şansa de a învăţa prin practică, în timp ce angajatorii se plâng de dificultatea de a găsi personal suficient de calificat.
Conform studiului, aproape 60% din angajaţi declară că organizaţiile acordă mai multă importanţă experienţei și studiilor, decât potențialului individual. Situaţia devine şi mai paradoxală dacă observăm că 73% dintre lideri şi 72% dintre angajaţi recunosc necesitatea urgentă de a crea oportunităţi pentru ca tinerii să acumuleze experienţă. Însă cum să o facă acest lucru dacă locurile sunt ocupate de algoritmi?
Această contradicţie evidenţiază o lipsă de strategie în multe companii, care prioritizează eficienţa şi costurile pe termen scurt în detrimentul sustenabilităţii pe termen lung. În loc să formeze oameni, preferă externalizarea sarcinilor către inteligența artificială, pentru a se confrunta ulterior cu lipsa de competenţe la niveluri superioare de carieră. Este un cerc vicios care riscă să compromită nu doar dezvoltarea personală a tinerilor, ci şi viitorul întregii organizaţii.
Abilitățile umane sunt noua valută, dar doar la nivel teoretic
În contextul automatizării accelerate, abilităţile umane devin tot mai valoroase. Curiozitatea, inteligenţa emoţională, capacitatea de analiză şi creativitatea sunt apreciate teoretic de majoritatea liderilor şi angajaţilor. Studiul arată că organizaţiile ce încurajează dezvoltarea acestor aptitudini au aproape dublu şanse să obţină performanţe financiare solide şi să creeze mai multă valoare pentru clienţi şi societate.
Însă, există o mare diferenţă între teorie şi practică. Doar 6% din companiile analizate au progresat către tratarea sustenabilităţii resurselor umane ca prioritate strategică. Restul rămân la un nivel declarativ, implementând soluţii punctuale, fără o viziune coerentă.
Managerii, de exemplu, alocă doar 13% din timpul lor dezvoltării echipei, şi aproape 40% sarcinilor administrative. Într-o lume în care angajaţii caută sens, implicare şi dezvoltare, lipsa unui leadership centrat pe dezvoltarea umană devine o problemă sistemică. Schimbarea reală ar presupune o reconfigurare completă a rolului managerial – de la supravegherea operaţională la mentorat şi sprijin activ pentru fiecare membru al echipei.
Inteligența artificială aduce eficiență, dar şi incertitudine: cum se găseşte echilibrul?
Pe de o parte, inteligența artificială aduce beneficii clare. Conform studiului, companiile care integrează eficient tehnologiile inteligente au de șase ori mai multe şanse să obţină beneficii financiare. Pe de altă parte, 54% din angajaţi şi lideri se îngrijorează de dispariţia graniţelor clare între munca umană şi cea tehnologică.
Nesiguranţa legată de locurile de muncă şi scăderea oportunităţilor de învăţare sunt principalele temeri. Mai mult, 56% dintre respondenţi consideră că beneficiile obţinute de companii prin folosirea inteligenţei artificiale ar trebui distribuite şi angajaţilor. Din păcate, 77% din organizaţii nu aplică acest principiu de echitate.
Presiunea asupra companiilor de a-și adapta politicile de angajare şi menţinere a personalului creşte constant. Aproape 70% dintre lideri recunosc importanţa adaptării la noile realități ale colaborării între oameni şi tehnologie, dar doar 6% acţionează efectiv în acest sens.
Totodată, raportul pune în evidenţă o discrepanţă în nevoile angajaţilor: 85% dintre lideri cer mai multă agilitate organizaţională pentru a răspunde schimbărilor rapide din mediul de afaceri, în timp ce 75% dintre angajaţi doresc stabilitate. Deși 72% dintre companii înțeleg necesitatea echilibrului, doar 39% iau măsuri concrete.
În concluzie, viitorul muncii nu este definit de oameni sau roboți, ci de o sinergie între aceștia, într-o formulă inteligentă, echilibrată şi etică. Soluţia constă în a nu sacrifica competenţele umane pentru eficienţa tehnologică. Dacă doriti o organizație puternică pe termen lung, investițiile în oameni trebuie să fie la fel de consistente ca cele în software. Altfel, inteligența artificială ar putea deveni, ironic, cel mai uman element din compania dumneavoastră.
