Deși parte integrantă a Republicii Moldova, Transnistria găzduiește o importantă forță militară a Federației Ruse, cel mai apropiat punct de România. În ultima perioadă, grădinițele și școlile din regiune au fost obligate să predice istoria „poporului transnistrean”, prin decizia liderului separatist Vadim Krasnoselski. Corespondenta unei publicații din Republica Moldova a stat de vorbă cu un istoric din Chișinău, Ștefan Bejan, pentru a afla cum li se prezintă elevilor istoria României, Rusiei și Republicii Moldova.
- Ștefan Bejan este doctor în istorie și face parte din echipa de experți a unei organizații neguvernamentale moldovenești, specializată în combaterea dezinformării.
Introducerea istoriei „poporului transnistrean” în programele școlare a fost anunțată în contextul aniversării a 35 de ani de la proclamarea „republicii nistrene”. „Toți trebuie să cunoască originile și istoria acestui popor”, a declarat Vadim Krasnoselski, liderul de la Tiraspol, la o ședință cu reprezentanți ai administrațiilor locale.
„Cei care au controlat regiunea o folosesc pentru îmbogățire personală și interese economice”
– De unde provine noțiunea de „popor transnistrean”? În ce măsură poate fi acceptat acest termen?
– Ștefan Bejan: Termenul „popor transnistrean” este inexistent. Nu există un grup etnic distinct, o limbă și nici o identitate propriu-zisă. Numele „Transnistria” și „transnistrean” sunt, de fapt, interzise. Autoritățile insistă pe denumirile „Pridnestrovie” și „pridnestrovian”, adică echivalentele în limba rusă.
– De ce este atât de important pentru autoritățile locale să promoveze acest concept fictiv?
– Această strategie amintește de încercările sovietice de a crea un „om sovietic”. În prezent există încă proiecții privind o identitate comună ruso-sovietică. Același principiu este aplicat şi în Moldova, cu conceptul de „popor moldovenesc multinațional”, lipsit de o justificare istorică coerentă. La fel se întâmplă şi cu „poporul prednistrovian”.
Prin promovarea unui astfel de „popor” distinct, autorităţile justifică separarea de Republica Moldova. Fără un popor distinct, nu există argumente ştiinţifice, istorice sau ideologice pentru existenţa independenței presupuse. Interesele economice și personale ale celor care au controlat regiunea au o motivație esențială pentru întreaga acțiune.
„Transnistria este o regiune multietnică cu o populație diversă”
-Care este structura populației din regiune?
– Regiunea este multietnică: aproximativ 30% moldoveni, 30% ucraineni, o parte semnificativă de ruși, precum și bulgari, evrei și alte comunități.
Pentru prima oară, această regiune a avut o organizare statală, între 1924 și 1940, când s-a încercat promovarea identității moldovenești și a limbii moldovenești sub autoritatea RASSM. Această regiune a fost un laborator experimental în cadrul RSS Ucrainene.
După declararea independenței în 1990, cu sprijinul Federației Ruse, autoritățile locale au urmărit crearea unei entități separate, bazată pe invențiile lor.
Pentru a considera o comunitate un popor distinct, aceasta trebuie să aibă o limbă, o istorie și o cultură clar diferite de cele ale altor popoare, fapt ce nu se aplică în cazul regiunii transnistrene.
„Între 1941-1944, teritoriul a fost ocupat și exploatat”
– De ce este termenul „Transnistria” considerat problematic în regiune?
– Denumirea „Transnistria” a apărut în 1941, când armata română a ocupat zona, incluzând-o sub administrație, conform propunerii lui Hitler. Această perioadă a fost marcată de evenimente tragice și este asociată cu crime și deportarile minorităților locale, fapt ce determină o percepție negativă asupra perioadei.
„Transnistria” semnifică pur și simplu „teritoriul de după Nistru.”
Copiii nu sunt învățați despre crimele unor lideri istorici
– Cum se predă istoria în școlile din regiune?
– Nu am acces la programele actuale, dar, din cunoștințele mele, se accentuează istoria Rusiei urmată de o prezentare parțială a istoriei „Pridnestrovia”. În particular, se acordă o atenție copleșitoare războiului din anii 1992, un eveniment trecut ca luptă pentru independență. Cu toate acestea, evenimente fundamentale, cum ar fi foametea din anii 1930 și epurările staliniste sunt ignorate în totalitate. Nu se vorbește despre implicarea Rusiei în conflictul din Transnistria și despre victimele ei.
