MEDIAFAX: Domnule profesor, pare că negocierile de pace în Ucraina s-au blocat din nou. V-aș propune o analiză economică a negocierilor Trump-Putin privind un acord de pace în Ucraina. Care este, după părerea dumneavoastră, importanța intereselor economice în aceste tratative?
CRISTIAN SOCOL: În linii mari, 70% din motivele negocierilor sunt interese economice, iar 30% interese militare și geopolitice. Avem o perioadă (2020-2030) în care se ciocnesc două supercicluri economice de tip Kondratieff (perioade lungi de 40-50 de ani). Puterile majore își caută avantaje în acest nou ciclu, dorind să se poziționeze favorabil. Țările care vor lidera în viitorul ciclu economic trebuie să fie capabile de inovație și producție tehnologică, iar competiția pentru combustibilii, resursele minerale strategice și terenurile fertile este evidentă. Unele analize sugerează că invazia rusă în Ucraina are în principal motivații economice, nu doar geopolitice și militare. Ucraina, considerată înainte de conflict o zonă bogată în resurse energetice, minerale și soluri fertile, a devenit un câmp de luptă pentru aceste bunuri. Există interese economice majore, atât directe, cât și indirecte, în joc.
MEDIAFAX: Având în vedere negocierile din Alaska, cele cu europenii și Zelenski, cum estimați că se vor finaliza negocierile din perspectiva intereselor economice? Cine va câștiga și ce va rămâne Ucrainei?
CRISTIAN SOCOL: Un acord de pace în Ucraina trebuie văzut ca un compromis geopolitic bazat pe resurse. Analizând informațiile din mass-media cu privire la eventuale cedări de teritoriu (probabil inacceptabile pentru Ucraina), putem estima că Ucraina va fi împărțită în două, aproximativ în funcție de linia frontului actual. O Ucraină de Est și Sud, integrată în economia bazată pe resurse a Rusiei (cărbune, petrol, industrie grea, minerale, inclusiv minerale strategice, și soluri fertile pentru agricultură, plus acces la mare). Este important de menționat că zonele ocupate de Rusia în 2025 reprezintă 20-22% din teritoriul Ucrainei, dar controlează o mare parte a resurselor minerale strategice și a hidrocarburilor (regiunea Donbas fiind 80% din rezervele de hidrocarburi ale Ucrainei și cu mari combinate siderurgice). În fine, la sfârșitul lui 2022, Rusia controla 56% din rezervele de cărbune, 22% din gazele naturale și 12% din petrolul Ucrainei, plus o mare parte a rezervei estimate de minerale rare precum litiu, tantal, cesiu și stronțiu, cu o valoare estimată de circa 13 trilioane de dolari. Și o Ucraină de centru-vest, cu o orientare pro-occidentală, posibil independentă economic și deschisă Occidentului, dar neutră din punct de vedere militar. Această zonă va dispune de mai puține resurse minerale, dar va conserva resurse relevante de minerale strategice (litiu, titan, uraniu) și potențial în domeniile IT, agricultură.
MEDIAFAX: Se va ajunge la un acord? Acțiunile pentru semnarea unui acord de pace au crescut, ținându-se cont de pierderile de vieți omenești. Este intensificarea acestor eforturi motivată și de factori economici?
CRISTIAN SOCOL: Da, există factori economici importanți. De exemplu, o zonă bogată în litiu – Kruta Balka/Dnipropetrovsk – se află la câțiva kilometri de front, iar securizarea ei economică reprezintă un obiectiv pentru SUA și UE. O altă prioritate este implementarea unui acord dintre SUA și Ucraina cu privire la exploatarea resurselor naturale și a mineralelor strategice din Ucraina centrală și vestică și investițiile pentru reconstrucție. SUA și-a asigurat un acces prioritar pe termen lung la resursele minerale strategice ale Ucrainei. Prin această „diplomație a mineralelor”, Trump a avut un dublu obiectiv: reducerea avansului Chinei pe resursele de minerale rare, fundamentale pentru tehnologie și securitate națională, și recuperarea costurilor ajutorului militar acordat Ucrainei.
MEDIAFAX: De ce s-ar grăbi Putin să semneze un astfel de acord de pace, în condițiile în care armata rusă este în ofensivă?
CRISTIAN SOCOL: Putin poate căuta un impuls financiar pentru economia rusă, prin relaxarea sancțiunilor și reintegrarea sistemului bancar în rețeaua globală. Situația macroeconomică a Rusiei arată mai degrabă deteriorare decât sustenabilitate: stagflație (creștere economică estimată la 1,4% și inflație la 10%), deficit bugetar crescut (parțial din cauza scăderii veniturilor din petrol și gaze cu 32%), deficit de forță de muncă și de tehnologii și epuizarea unor rezervelor financiare, fără acces la finanțări internaționale. Un acord ar putea să-i permită exploatarea resurselor, cu avantaje comerciale pe termen mediu și lung.
MEDIAFAX: Care sunt principalele provocări după un acord de pace?
CRISTIAN SOCOL: Va exista o Rusie la granița NATO în sud/est? Se va menține solidaritatea UE în menținerea sancțiunilor economice pe termen lung? Vor exista tensiuni în relația transatlantică? Va continua sprijinul financiar al UE pentru reconstrucția Ucrainei, mai puțin bogată în resurse? Vor rezista liderii europeni presiunii de a relansa schimburile comerciale cu Rusia? Cum va fi gestionată accelerarea integrării apărării europene și militarizarea suplimentară a Flancului Estic ca urmare a unui acord de pace rapid? Cum se gestionează vulnerabilitatea țărilor NATO, inclusiv România, față de eventuale planuri expansioniste ale Rusiei la Marea Neagră?
MEDIAFAX: Care sunt consecințele economice pentru Uniunea Europeană și pentru România, în contextul încheierii războiului?
CRISTIAN SOCOL: Depinde de rezultatul final. Într-o perspectivă optimistă, un acord de pace ar aduce beneficii indirecte, temperând inflația, stabilizând piețele financiare și lanțurile de aprovizionare. Pentru România, consecințele directe ar putea fi legate de participarea la reconstrucția Ucrainei, iar consecințele indirecte de reducerea cheltuielilor și a prețurilor materiilor prime.
