Deoarece luna martie este dedicată femeii, ne propunem să celebrăm femeia și feminitatea prin interviuri cu reprezentante din toate partidele politice din România. Povestirile acestor femei politicieni reflectă experiențele oricărei femei care simte că poate depăși limitările culturale, într-o țară percepută ca patriarhală.
„Trebuie să înveți să închizi ușa politicii înainte de a intra în sufragerie. Nu reușești întotdeauna”, începe o altă relatare a unei femei care a ales să-și sacrifice liniștea și familia pentru a face carieră politică.
Ioana Ramona Bruynseels este deputată din partea AUR și a candidat în 2019 pentru funcția de președinte al României, reprezentând Partidul Puterii Umaniste.
Când trebuie să descrie semnificația de a fi femeie în sfera politică românească, deputata AUR afirmă că „înseamnă să fii apreciată mai întâi ca femeie și doar apoi ca profesionist”.
„Se analizează tonul, expresiile, ținuta, nu doar argumentele. Dacă ești hotărâtă, ești considerată „agresivă”. Dacă ești calmă, ești văzută ca „slabă”. Standardele sunt diferite și toți le cunosc, chiar dacă puțini recunosc acest fapt.
Totodată, înseamnă și aducerea în politică a unei forme diferite de forță. Mai puțin teatrală, mai puțin bazată pe volum și mai mult pe consistență.
Femeile nu se implică în politică pentru spectacol. De cele mai multe ori, acționează pentru că o problemă le-a convins că nu mai pot sta deoparte.
Pentru mine, a fi femeie în politică înseamnă disciplină și luciditate. Înseamnă să nu te lași intimidată, dar nici să nu te implici în conflicte inutile», povestește Ramona Bruynseels pentru Gândul.
A fi femeie în politică implică o responsabilitate dublă, deoarece „orice greșeală va fi folosită ca argument împotriva altor femei care doresc să pătrundă în acest domeniu”.
„Nu e o cale ușoară, însă este esențială. Politica nu trebuie să rămână un cerc închis. România are nevoie de competență, iar această calitate nu are legătură cu sexul.”
Din anul 2023 și până acum, Ramona Bruynseels a fost aleasă deputată pe listele AUR și continuă să se impună ca o voce puternică în interiorul propriului partid, adesea mai vocală decât colegii masculini.
Ioana Bruynseels: „România nu e mediocră. România este blocată de mediocritate”
Deși are o carieră solidă din punct de vedere profesional și financiar, conform CV-ului și ultimelor declarații patrimoniale,
deputata rămâne implicată în viața politică, chiar dacă afirmă că „politica nu îți consumă doar timpul — îți răpește și liniștea”.
Ce o deranjează cel mai mult în această lume pe Ioana Bruynseels sunt aroganța, minciuna și reflexul de castă. Însă, cel mai mult o supără mediocritatea.
„Mă deranjează aroganța. Aroganța celor care ajung în funcții și cred că li se cuvine totul. Mă revoltă politicienii care nu citesc legile pe care le votează. Care ridică mâna la ordin și apoi apar la televizor afirmând că acționează în interesul național.”
Mă enervează minciuna spusă cu seninătate și disprețul față de oameni — tonul superior, „eu știu mai bine”, în timp ce cetățenii plătesc prețul deciziilor.
De asemenea, detest reflexul de castă — ideea că după ce obții o funcție, ești deasupra criticii. Nu este cazul. Ești temporar reprezentant al cetățenilor. Atât.
Și, evident, mă enervează mediocritatea care se autoapără, pentru că România nu e o țară mediocră. Ea e blocată de mediocri.”
Orice succes necesită unele compromisuri legate de statut. Ramona Bruynseels explică, pentru Gândul, care au fost cele personale pe care a trebuit să le facă de când activează ca politician.
„Compromisurile adevărate nu au fost politice, ci personale. Au fost timpul pierdut din familie, seri în care nu am fost acasă, dimineți în care copiii și-au dorit mai multă prezență decât un telefon în grabă între două întâlniri. Politica nu-ți ia doar programul — îți răpește și liniștea.”
Există momente când casa ar trebui să fie un refugiu, însă gândurile tale sunt încărcate de voturi, presiuni și atacuri. Trebuie să înveți să închizi uşa politică înainte de a intra în sufragerie, nu întotdeauna reușești.
Am renunțat la confort, la predictibilitate și la viața simplă, în care știi că la ora 18 ești acasă și atât.
Dar nu am renunțat la valori. Nu am făcut compromisuri pentru a evita privirea copiilor mei sau pentru a le explica de ce am votat pentru ceva în care nu cred. Funcțiile sunt temporare, familia rămâne fundamentul. Dacă sacrifici aceste repere pentru o funcție, rămâi doar cu ea, și cea din urmă trece.”
Dacă ar trebui să repete ultimii 15 ani, păstrați-ar încăpățânarea și ar renunța la naivitate
Femeia deputat afirmă că „aș păstra curajul de a lupta în bătălii pe care alții le evitau. Nu am stat să aștept să fiu invitată în politică. Am intrat pentru că am simțit că pot aduce o contribuție, nu pentru comoditate.”
„Aș păstra încăpățânarea de a nu accepta că „așa funcționează sistemul”.
Ce aș renunța? La naivitate. La momentele în care am crezut că profesionalismul e suficient pentru a câștiga respect. Nu este. În politică, trebuie să știi și să te aperi.”
Aș elimina încrederea excesivă în oameni care confundă oportunitatea cu integritatea.
Însă, nu aș abandona decizia de a intra în spațiul public. Pentru că, în ciuda provocărilor, dacă oamenii cinstiți ies din această regiune, rămân doar cei care o corup și o devastează.”
Se spune că este dificil să fii femeie în zilele noastre, deoarece trebuie să gândești ca un bărbat, să arăți ca o adolescentă și să muncești precum un cal. O afirmație care se confirmă adesea, mai ales atunci când întrebi o femeie de carieră dacă își mai amintește cum este să fie doamnă și mamă.
„Copiii nu sunt interesați de ședințe sau de comisii, decât rar. Ei vor timp și prezență adevărată. Vor explicații clare despre de ce mama pleacă din București. Asta te face să realizezi clar: funcția este temporară, familia este constantă.”
La domiciliu nu există titluri, ci teme de rezolvat, discuții la masă, griji obișnuite. Gătesc, nu din obligație, ci pentru că bucătăria reprezintă un spațiu concret și simplu. În politică, totul e abstract. În bucătărie, dacă greșești, rezultatul e imediat. Este o lecție sănătoasă de realitate.
Când prind timp, citesc și analizez. Îmi verific argumentele, îmi pun întrebări incomode. Îndoiala menține luciditatea.
Uneori, mi se intensifică oboseala și vulnerabilitatea, însă acestea nu sunt slăbiciuni, ci dovada că îți pasă.
Viața publică te învață să fii puternică, iar viața de familie te învață de ce trebuie să rămâi uman.
Ce moștenește Ramona Bruynseels: „Să demonstrez că se poate intra în politică fără a-ți negocia demnitatea”
Practica politică în România, ca oriunde în lume, nu ține de sexul persoanei, ci de „integritate”. Societatea noastră este obișnuită să eticheteze oamenii, considerând că bărbatul reprezintă forța, iar femeia fragilitatea, deoarece această interpretare pare mai simplă și mai clară, însă realitatea este mult mai complexă, crede deputata AUR.
„Nu am crezut niciodată în aceste etichete. Sunt superficiale și comode. Am văzut bărbați lipsiți de fermitate în fața presiunilor și femei care au rezistat atacurilor constante fără să clipească. Puterea nu ține de gen, ci de caracter.”
Politica nu e un mediu delicat. Este agresivă, competitivă, uneori nedreaptă. Deși sunt relativ nouă în domeniu, consider că dacă rezisti ani la rând fără să te schimbi în ceea ce critici, asta înseamnă forță.
Nu am demonstrat nimic prin declarații, ci prin consecvență. Am avut curajul să nu fac un pas înapoi atunci când era mai ușor și să vorbesc când alții au preferat tăcerea.
Și, mai ales, prin echilibru. Să fii fermă în plen și calmă acasă, să negociezi cu fermitate și să rămâi empatică — acestea sunt adevărata putere.
Nu există diferențe între „sexul tare” și „sexul slab”. Existența lor depinde de asumare sau de ascundere. Eu aleg prima variantă.”
„Ce moștenire morală sau culturală doriți să lăsați generațiilor viitoare de femei politicieni?” este întrebată, iar Ramona Bruynseels răspunde că nu vrea să lase „un slogan”, ci un ghid pragmatic cu reguli pentru înțelegerea mecanismelor puterii.
„Nu vreau să las doar un slogan, ci un exemplu concret.”
Moștenirea pe care mi-o doresc este simplă: să arăt că se poate intra în politică fără a-ți compromite demnitatea, să rămâi ferm fără a deveni cinic, să fii femeie, mamă, specialist și legitimator real într-un spațiu dominat adesea de reflexe vechi.”
Aș spune tinerelor să nu intre în politică pentru validare, ci dacă au competențe și rezistență. Ambele sunt esențiale.
Învățați mecanismele, înțelegeți bugetele, regulile, jocurile de putere. Nu permiteți nimănui să vă trateze ca pe un decor. Respectul nu se cere, se impune prin pregătire și coerență.
Dacă generația următoare va fi mai puțin dispusă la compromisuri toxice și mai angajată în construcție pe termen lung, aceasta va fi adevărata moștenire: o politică mai matură și mai responsabilă.
Nu perfectă, dar mai echitabilă.
