George Mihăiță Gane, cunoscut și sub numele de Miguel Gane (32 ani), reprezintă unul dintre cei mai bine vânduți autori contemporani de limba spaniolă. Cărțile sale de poezie, promovate în zeci de mii de exemplare atât în Spania, cât și în America Latină, au cucerit publicul și au transformat românul originar din Munții Făgăraș într-un autor de succes. Totuși, prima traducere în limba română a apărut abia în 2025. Într-un interviu pentru publicația HotNews, Gane împărtășește sincer experiența sa de imigrant în Spania, amintirile din copilărie în România și dezamăgirile provocate de țara natală.
- „Nimeni nu m-a remarcat din România”, rememorează autorul un moment de la Târgul de carte din Madrid din 2018, când era deja apreciat în Spania, iar spaniolii așteptau rând pentru autografe. „Cei de la Institutul Cultural Român erau conștienți de mine, deoarece le trimisesem scrisori încă din 2015–2016, când am publicat prima carte. Consider că acest episod m-a întristat cel mai mult”, explică astăzi Gane.
Colecțiile de poezie ale lui Miguel Gane sunt vândute în zeci de mii de exemplare, atât în Spania, cât și în Costa Rica, Mexic, Columbia sau Argentina. A obținut recunoaștere încă din 2016, când a lansat prima sa colecție de poezie, „Con tal de verte vola” („Aș zbura doar ca să te văd”), editată în 18 ediții până în prezent.
În 2017, Miguel a fost nominalizat la Premiile Naționale de Poezie din Spania, iar în 2020, a treia sa colecție, „La piel en los labios”, a devenit cea mai vândută poezie din țară și a fost în topul vânzărilor timp de 25 de săptămâni.
Ocarat în România
Până recent, Miguel Gane a fost neglijat de editurile din România. Abia în 2025 a fost publicat în limba națională, datorită editurii Alice Books. Pe 16 octombrie, în fața unui public numeros la o librărie din centrul Bucureștiului, a lansat romanul „Când o să te faci mare” (publicat în 2019), tradus de Marin Mălaicu-Hondrari.
Povestea, profund autobiografică, ne transportează în viața unei familii de români emigranți în Spania, din perspectiva unui copil de nouă ani. Autorul aduce un omagiu rădăcinilor sale din țară, dar și celor care au emigrat în căutarea unui trai mai bun.
Gane s-a născut în satul Lerești, județul Argeș, unde a copilărit în grija bunicilor, deoarece părinții erau plecați în Spania pentru muncă.
Într-un interviu pentru HotNews, românul își amintește cu nostalgie de vremurile petrecute la țară, de perioada de libertate și de bucuria simplă de a face ceea ce i se permitea, fiind îngrijit cu afecțiune de bunici. „Între timp, părinții încercau să trimită bani acasă, ceea ce ne-a îmbunătățit condițiile de viață. Totodată, pentru mine, a fost și o pierdere, deoarece mi-era dor de părinți, deși nu conștientizam încă acest lucru. Mă refugiam în alte activități și nu discutam des cu ei la telefon”, povestește autorul.
La vârsta de nouă ani, a emigrat la Madrid pentru a locui cu părinții. „Am fost uimitor de impresionat de mărimea orașului. Când am aterizat pe Aeroportul Barajas, mă uitam pe geam și mă întrebam: ‘Cum îi voi găsi pe părinții mei printre atâtea oameni?’ Când am ajuns acasă, am descoperit un coș cu fructe: banane, portocale, kiwi — produse pe care nu le aveam în Lerești. În acea clipă, am fost foarte fericit”, povestește Gane.
Cu doar două luni, a învățat limba spaniolă, însă adaptarea nu i-a fost ușor de realizat. „A fost dificil să înțeleg cum să mă joc cu copiii locali, să mă integrez în grupurile lor de prieteni, nu să fiu perceput ca un extraterestru care doar privește cu dorința de a fi ca ei, cândva”, explică Mihai.
Începând să scrie poezie de la 13 ani, nu i-a arătat creațiile nimănui până la 16 ani: „Atunci, am început un blog unde exprimam tot ceea ce simțeam: poezii de dragoste, identitate, cântece și povești scurte, cu tentă erotică. Printre cititori, am avut norocul să o întâlnesc pe Monica, prima mea editoră, care lucra la Penguin Random House, cea mai importantă editură din lume.”
Gane are dubla diplomă de licență în Drept și Administrarea Afacerilor, două masterate (Proprietate Intelectuală și Științe Juridice) și, în 2018, a trecut examenul de admitere în profesia de avocat în Spania, însă a ales să renunțe la aceasta, dedicându-se scrisului.
Teza sa de dragoste pentru țara natală trăiește și în prezent, fiind la curent cu ce se întâmplă în România, citindu-i pe cosmin Perța și Svetlana Cârstean. În interviu, discută despre rolul poeziei în lumea modernă, versurile sale devenite simboluri ale mișcărilor sociale și feministe din Ecuador, Argentina, Costa Rica sau Peru, precum și despre situația emigranților români din Spania.
Primul volum în limba română, o relatare despre români
– Cum a evoluat poezia dumneavoastră de-a lungul timpului și care sunt temele preferate în versuri?
– Miguel Gane: Am devenit mai clar și mai precis, învățând să selectez elementele esențiale din poezie. Dobândesc mai multă experiență și pot comunica mai eficient. De asemenea, nu mai jonglez cu cuvintele cu aceeași nepăsare ca la început. Scriu despre dor, iubire, satul meu natal, oamenii din jur, copilărie, trecerea timpului, situația socială a tinerilor, despre familie și violența de gen.
– Cum percepeți impactul poeziei în dezvoltarea personală? Este poezia o necesitate?
– Desigur, ea ar trebui să fie. În prezent, o consider un refugiu sigur, un loc unde te simți înțeles, acasă, dar pentru a ajunge acolo, trebuie să îi acorzi o șansă. Responsabilitatea poeților este să inspire cititorii să aleagă această „casă”, prin poezii accesibile, pline de frumusețe și sens.
– După o carieră internațională, ați fost publicat pentru prima dată în România. A fost un moment pe care l-ați așteptat?
– Cu siguranță, mi-ar fi plăcut ca acest lucru să se întâmple mai devreme, însă apreciez momentul actual. Am așteptat momentul potrivit, moment în care să pot găsi o editură care să mă potrivească. Întâlnirea cu editura Alice Books a creat această oportunitate. Mă bucur ca românii să poată citi prima mea carte, care, de altfel, vorbește despre ei.
„Am responsabilitatea să am cea mai bună poezie, să fie unică”
– Urbana success în Spania v-a adus o responsabilitate. Cum ați perceput momentul în care ați realizat că versurile dumneavoastră ating zeci de mii de oameni? Ați simțit vreo schimbare?
– Cu o profundă responsabilitate, deoarece acum am misiunea să aduc poezia la cel mai înalt nivel, să-mi creez o voce distinctă. M-a schimbat în sensul că am devenit mai bun, sufletul meu s-a maturizat, fiind plin de suflet și sensibilitate, ceea ce m-a ajutat să devin o versiune mai completă a mea.
– De ce credeți că poezia dumneavoastră are atât de mult succes în rândul publicului spaniol și latino-american?
– Pentru că este clară, abordând teme actuale, iar cititorii găsesc în ea răspunsuri la întrebări importante.
– V-ați simțit vreodată trist sau frustrat pentru că românii nu știau cine este Miguel Gane?
– În 2018, la târgul de carte din Madrid, România a fost țara invitată. În ziua prezentării oficiale, când autoritățile și-a făcut debutul într-un eveniment de amploare, eu stăteam la stand pentru autografe, având o coadă de peste 200 de persoane. Nimeni nu m-a remarcat, existând televiziuni și jurnaliști, deși cei de la Institutul Cultural Român cunoșteau de mine încă din perioada de debut. Acest moment m-a afectat profund.
„România trebuie să fie parte din viața mea de zi cu zi”
– Ce loc ocupă România în sufletul dumneavoastră?
– Este rădăcina mea, locul în care mă întorc cu bucurie, pentru liniște și vindecare. Aici este bunica, familia și prietenii — toți familia mea. Iubesc Madridul, dar și Lereștiul, satul meu natal.
– Romanul „Când o să te faci mare” are o dimensiune profund autobiografică. De ce ați simțit nevoie să povestiți despre familia dumneavoastră și, implicit, despre croiala românilor plecați peste hotare?
– Cred că a fost obligația mea și dorința de a schimba mentalitatea multor persoane. Voiam să lupt împotriva percepției negative despre români din afară și să transmit mândrie pentru tot ce au realizat și pentru lupta lor.
– Considerați că literatura poate oferi voce acestor oameni, adesea neauziți? Este o misiune sau o responsabilitate ca scriitor?
– Cu siguranță, da. Actualmente, dacă spui că ești român în Spania, toți răspund cu „muncitori”. Întrevăd în proiectul meu un mic aport în schimbarea imaginii — românii fiind percepuți ca oameni harnici.
„Furat de trecut, am devenit altul pentru a fi cine sunt”
– Ce riscuri avem dacă uităm istoria emigranților?
– Riscăm să întâlnim migranți din alte țări și să-i tratăm așa cum am fost noi tratați; riscăm să pierdem frumusețea națională, uitând că drumul nostru a fost plin de obstacole.
– Ce impact a avut asupra dumneavoastră plecarea și reinventarea într-o cultură diferită?
– M-a transformat într-o persoană necunoscută, mi-a oferit o identitate nouă, deoarece a trebuit să fiu altcineva pentru a devini cine sunt astăzi.
– Versurile dumneavoastră au devenit simboluri pentru mișcări feministe și sociale din America Latină. Cum explicați această reacție?
– Am fost sensibilizat de problema violenței de gen, iar această tematică m-a afectat profund. Am încercat să fiu un bărbat mai bun, să rup stereotipurile impuse și să lupt, prin scris, pentru schimbare.
„Este datoria noastră să promovăm poezia”
– Ați menționat că ați creat un limbaj al generației voastre, oferind poeziei o oglindă în care cititorii se pot regăsi. Care este acest limbaj și este important să-l aveți pentru noile generații?
– Cu siguranță, este esențial, deoarece tinerii au nevoie de povești pentru ei. Limbajul trebuie să fie unul care să pătrundă din pagină în suflet, atingând laturi nepătrunse anterior. Un cititor deschis poate înțelege mult mai profund ceea ce exprim eu față de unul tradiționalist.
– În prezent, ce ar putea face tinerii pentru a fi mai aproape de poezie și de lectură?
– Vrem să fim înțeleși și să înțelegem. O poezie accesibilă, cu teme relevante, apropie cititorii. Este responsabilitatea noastră să promovăm poezia, să o facem cunoscută și să o împărtășim între noi ca pe un cadou.
– Ce sfat le-ați oferi tinerilor poeți sau scriitori aflați la început de drum?
– Să citească în mod constant; este o formă de antrenament înainte de competiție. Lectura stimulează inspirația și ajută la înțelegerea mediului înconjurător.
– Ați afirmat că poezia dumneavoastră funcționează ca o oglindă în care cititorul se reflectă. Ce sperați ca aceștia să descopere în această reflecție poetică?
– Să-și răspundă la întrebări fără răspuns, să devină mai buni, mai frumoși și mai înțelepți, să nu se simtă singuri și să găsească mereu o cale de alinare. Creațiile mele sunt ca o mamă care îți poate vindeca durerea.
