1. Negocierile de pace din Ucraina par din nou blocate. Analizăm impactul economic al discuțiilor Trump-Putin asupra unui acord de pace. Care este importanța factorilor economici în aceste tratative?
În linii mari, 70% din negocieri sunt determinate de interese economice, iar 30% de considerații militare și geopolitice. În prezent (2020-2030), se ciocnesc două supercicluri economice Kondratieff (de lungă durată, 40-50 de ani). Puterile mari se străduiesc să își consolideze pozițiile pentru noul ciclu lung. Țările lider din viitorul ciclu economic trebuie să fie capabile de inovație tehnologică; există o competiție pentru resursele necesare noului model energetic și industrial (energie, minerale strategice, terenuri fertile). Se susține că invazia rusă în Ucraina are preponderent motivații economice, mai degrabă decât geopolitice sau militare. Ucraina, considerată înainte de război o sursă bogată de combustibili fosili, minerale strategice și soluri fertile, a devenit un câmp de luptă pentru resurse. Interese economice, atât directe, cât și indirecte, sunt evidente. Beneficiile păcii par inexistente din momentul izbucnirii războiului, iar costurile sunt enorme, chiar și după semnarea unui acord (creșterea cheltuielilor militare).
2. Având în vedere negocierile din Alaska și cu europenii și Zelenski, cum se vor finaliza tratativele din perspectiva intereselor economice? Cine va câștiga? Ce îi va rămâne Ucrainei?
Un acord de pace în Ucraina va presupune un compromis geopolitic bazat pe resurse. Pe baza hărților făcute publice ca posibile puncte de negociere și posibile cedări teritoriale (pe care Ucraina probabil nu le va accepta), estimăm o împărțire a Ucrainei în două, conform liniilor actuale ale frontului. O Ucraina de Est/Sud integrată în economia bazată pe resurse a Rusiei (cărbune, petrol, industrie grea, minerale strategice și terenuri agricole pentru agricultură + acces la mare). Zona ocupată de Rusia în 2025 reprezintă 20-22% din teritoriul Ucrainei, dar stăpânește majoritatea (50-100%) a resurselor minerale și a hidrocarburilor. Regiunea Donbas, de exemplu, deține 80% din rezervele de hidrocarburi ale Ucrainei și combinate siderurgice importante. La sfârșitul lui 2022, Rusia controla deja cea mai mare parte a rezervei de cărbune din Ucraina (56%), a gazelor naturale (22%) și a petrolului (12%), plus o proporție majoră din resursele rare precum litiu, tantal, cesiu și stronțiu (estimat la 13 trilioane de dolari). O Ucraina de centru-vest, posibil independentă economic, orientată spre Occident, dar neutră militar, cu resurse minerale mai puține, dar importante rezerve de minerale strategice (litiu, titan, uraniu) și un potențial în tehnologie, agricultură și reconstrucție.
3. Se va ajunge la o înțelegere? Recentele eforturi pentru un acord de pace, justificate de victimele umane, au și motivații economice?
Da, acțiunile de negociere au și suport economic. O urgență potențială e reprezentată de importante rezerve de litiu (Kruta Balka/Dnipropetrovsk), la scurtă distanță de linia frontului, potențial capturate de Rusia. Este un obiectiv important pentru SUA și UE să-l protejeze. Un alt obiectiv prioritar este implementarea acordului SUA-Ucraina privind exploatarea resurselor minerale critice și reconstrucția părții centrale și vestice, cu acces prioritar asigurat pentru SUA pe termen lung. „Diplomația mineralelor” a lui Trump a urmărit două scopuri: reducerea avansului Chinei în domeniile minerale strategice necesare tehnologiei și industriei viitorului, și recuperarea costurilor ajutorului militar acordat Ucrainei.
4. De ce s-ar grăbi Putin să semneze un acord de pace, având în vedere ofensiva rusă?
Putin ar putea avea nevoie de un impuls financiar pentru economie, prin relaxarea restricțiilor economice/sancțiunilor și reintegrarea sistemului bancar în rețeaua globală. Situația macroeconomică a Rusiei se caracterizează prin dezechilibre economice în creștere (stagflație, cu creștere economică estimată la 1,4% și inflație la 10%), deficit bugetar mai mare decât ținta stabilită (parțial din cauza scăderii veniturilor de petrol și gaze cu 32%), deficit de forță de muncă și epuizarea rezervelor financiare.
5. Care vor fi principalele provocări după un acord de pace?
O Rusie la granița cu NATO în sud/est? Solidaritatea UE privind sancțiunile pe termen lung se va menține? Relațiile transatlantice se vor menține? Ajutorul financiar din partea UE pentru reconstrucția Ucrainei va continua? Se va rezista presiunii pentru relansarea comerțului cu Rusia, cum ar fi dorința companiei germane de acces pe piața rusă, sau a exportatorilor agricoli francezi? Cum se va gestiona accelerarea integrării apărării europene și militarizarea suplimentară a flancului estic? Cum vor gestiona NATO și România vulnerabilitatea dacă Rusia își atinge planurile expansioniste la Marea Neagră?
6. Care sunt consecințele economice pentru Uniunea Europeană și pentru România în urma încheierii războiului?
Consecințele depind de rezultatul final. În scenariul optimist, un acord de pace ar tempera inflația, stabiliza piețele financiare și lanțurile de aprovizionare. Pentru România, consecințele pozitive ar fi participarea companiilor românești la reconstrucție și reducerea costurilor de finanțare și a materiilor prime.
