În București, una dintre capitalele Uniunii Europene cu cel mai ridicat risc seismic, 83.000 de persoane cu dizabilități nu dispun de sistemele de siguranță menite să le protejeze în situații de urgență. În timp ce autoritățile abia acum își adaptează măsurile de protecție, persoanele cu dizabilități trăiesc în condiții precare: lipsa procedurilor clar stabilite, clădiri inaccesibile și personal de intervenție nepregătit. Autoritatea Națională competentă admit că nu există planuri concrete de intervenție, dezvăluie surse investigative, după o cercetare de patru luni realizată de o echipă de jurnaliști.
- Alexandru Irimia, nevăzător: „Pentru noi, situația e de cel puțin zece ori mai înspăimântătoare”.
- Carmen Criștiu, persoană cu deficiențe de auz: „Nu auzeam nimic, nu înțelegeam ce spun ceilalți”.
- De asemenea, pentru echipele de salvare, intervenția în București ar reprezenta un coșmar. Peste 400 de străzi ar deveni impracticabile, conform unei analize a unei organizații specializate.
Carmen Criștiu se afla în duș, când sticlele de șampon și săpunul au căzut peste ea. Cada se mișca, apa făcea valuri care se prelingeau peste genunchi. Cu ochii plini de spumă, nu vedea nimic. Și nici nu auzea zgomote.
56 de secunde a durat seismul
În grabă, s-a înfășurat în halat, a pus un prosop pe cap, și-a încins papucii și a fugit în sufragerie. A reușit să facă toate acestea în doar 56 de secunde, cât a durat cutremurul.
Era fără lumină, curentul era oprit. Tatăl său se zbătea prin bucătărie să oprească gazul. Ea a scos câinele de sub pat, l-a legat cu o sfoară și, tremurând, a coborât pe scări, șapte etaje.
Aici, haosul era evident – siluete de oameni în pijamale și papuci de casă, printre moloz, cărămizi și balcoane prăbușite. Gesticulau frenetic, cu gurile deschise. Însă pentru Carmen, totul era ca un film fără coloana sonoră.
7,2 grade pe scara Richter
Cupteva zile mai târziu, a aflat că în cutremurul de 7,2 grade pe scara Richter au murit peste 1.400 de persoane doar în București.
Carmen Criștiu avea 15 ani în martie 1977, fiind persoană cu deficiențe de auz, conform surselor investigative.
Astăzi, la 63 de ani, recunoaște că cea mai greșită decizie a fostia a fost să coboare pe scări printre primele structuri susceptibile să se prăbușească în timpul unui seism.
Nici măcar nu s-a gândit să se adăpostească sub o masă robustă din sufragerie. Crede că a avut noroc și că a mai rămas în viață.
Dizabilitatea, uitată în strategiile pentru gestionarea seismelor
Bucureștiul este considerată una dintre capitalele europene cu cel mai mare risc seismic.
De la cutremurul din 1977, cadrul legislativ pentru pregătire și consolidare s-a modificat de mai multe ori, iar campaniile de conștientizare au fost rare și limitate. Totuși, un aspect a rămas neschimbat: persoanele cu dizabilități sunt, în mare măsură, invizibile în planurile oficiale de gestionare a situațiilor de urgență.
- România nu dispune de un sistem de alarme vizuale pentru persoanele cu deficiențe de auz.
- Materialele de informare privind dezastrele naturale nu sunt adaptate pentru diverse tipuri de dizabilități.
- Planurile pentru evacuare asistată pentru persoanele în scaune rulante lipsesc în majoritatea clădirilor publice și blocurilor de locuințe.
- Comunicarea adaptată și instruirea personalului de intervenție nu sunt suficiente și nu au primit atenția cuvenită.
Autoritatea Națională: lipsa unui plan de intervenție
Proiecte pilot susținute de organizații internaționale, precum Banca Mondială, au încercat să integreze și persoanele cu dizabilități în planurile de urgență și să pregătească echipele de intervenție pentru a oferi răspunsuri adaptate. Cu toate acestea, implementarea în amploare rămâne tot limitată.
Un studiu din 2023 arată că doar 8% din planurile naționale includ nevoile persoanelor cu dizabilități. De asemenea, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități confirmă că nu există planuri concrete de răspuns, nici sesiuni de instruire specifice și nici campanii de sensibilizare suficiente.
În patru luni de cercetare, s-au purtat discuții cu persoane cu diverse deficiențe, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, specialiști și oficiali publici. Toți subliniază necesitatea unor măsuri urgente.
Însă, pentru persoanele cu dizabilități, prioritatea în gestionarea calamitatilor naturale, precum cutremurele, este încă inexistent în agenda urbană a Bucureștiului, caracterizat de o infrastructură neprietenoasă și discriminatorie.
Este doar despre noroc?
Carmen Criștiu a învățat pe propria piele că, în cazul unui seism, trebuie să oprească gazul, să nu coboare pe scări și să se adăpostească. Ea păstrează constant în geantă acte, lanternă, apă și o baterie externă încărcată. Legătura cu autoritățile sau membrii familiei este vitală, fiind permanent conectată cu aceștia.
Nu a participat niciodată la simulări, dificultățile fiind cauzate de lipsa adaptărilor în Limba Semnelor Române (LSR).
„Din fericire, blocul nostru a fost consolidat după seismul din ’77. În cazul unei catastrofe, indiferent de deficiență, suntem la voia întâmplării”, afirmă Carmen.
Alexandru Irimia, nevăzător: „Pentru noi, e de cel puțin zece ori mai înspăimântător”
Și Alexandru Irimia, 31 de ani, nevăzător, activează pe rețelele sociale, unde vorbește despre experiențele trăite și obstacolele urbanismului bucureștean.
Își amintește un cutremur din noiembrie 2022, la ora 7 dimineața, într-un apartament închiriat într-un bloc vechi. „Se zguduia când trecea tramvaiul, dar de data aceasta mișcarea a fost verticală, în sus și în jos, nu lateral. A durat cinci secunde și a fost înspăimântător”, povestește.
De-a lungul timpului, a trăit alte seisme, însă acesta l-a paralizat, fiind conștient de vulnerabilitatea persoanelor cu dizabilități în fața unei catastrofe naturale.
„Pentru noi, e de cel puțin zece ori mai înfricoșător. Nu toți avem mereu alături pe cineva să ne ajute”, explică el. Dacă ar fi prins sub dărâmături, singurul său refugiu ar fi un fluier și speranța ca cineva să treacă pe acolo. Totul, doar despre noroc, afirmă.
Lipsa unei rețele de sprijin proprie, ca în cazul Călinei, îl face să fie îngrijorat că, într-o situație de urgență, ar fi lăsat în urmă.
Impactul unui mare cutremur în România
În cazul unui seism în zona Vrancea, cu magnitudine mai mare decât 8,1 pe scara Richter, un raport din 2020 al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență estimează că:
- Două treimi din teritoriul României ar fi afectate;
- 42.000 de decese și aproximativ 300.000 de răniți;
- Peste 850 km de infrastructură rutieră și feroviară distrusă;
- Pierderi materiale directe ce depășesc 25 de miliarde de euro.
Bucureștiul, cu numeroase clădiri încadrate în risc seismic, neexpertizate sau fără consolidare, ar fi unul dintre cele mai vulnerabile orașe. Fragilitatea infrastructurii și construcțiile nereglementate din ultimele decenii, precum și străzile înguste, ar transforma orașul într-un labirint periculos în cazul unui dezastru.
Pentru salvatori, intervenția în capitală ar fi extrem de complicată
Conform unei analize de specialitate, peste 400 de străzi din București riscă să devină inaccesibile pentru echipele de intervenție, chiar și în porțiuni mici.
„Dacă nu ești în puterea vârstei, ești copil sau bătrân, sau te-ai accidentat, devine extrem de dificil să te deplasezi”, afirmă Matei Sumbasacu, inginer și fondator al unei organizații pentru reducerea riscului seismic.
La 36 de ani, cu master în structuri și riscuri seismice, el promovează activități de conștientizare și pregătire pentru a preveni tragediile.
„Mașinile parcate peste tot și infrastructura dificilă fac ca mobilitatea în oraș să fie practic imposibilă, mai ales pentru persoanele vulnerabile”, completează el. Astfel, Bucureștiul devine un oraș tot mai dificil pentru cei cu limite funcționale și risc seismic crescut.
Câte clădiri cu risc seismic sunt în București?
Planul Primăriei București, din 2017, prevedea consolidarea a toate imobilele din clasa de risc I în trei ani. Până acum, au fost finalizate 116 de astfel de clădiri.
- 414 imobile sunt încadrate în categoria risc seismic 1 (RS1), cu risc major de prăbușire;
- 487 clădiri sunt în categoria risc seismic 2 (RS2);
- 1.481 de imobile sunt încadrate în categorii de urgență (U1, U2, U3);
- Sute de clădiri nu au fost încă expertizate complet.
44% nu pot să se salveze singuri
Ponderea persoanelor cu deficiențe grave și a multor altele cu limitări a fost evidențiată în Strategia Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (2022-2027), care indică că 44% nu ar putea evacua singure în caz de calamitate sau situație de urgență.
De asemenea, aproape o treime nu ar putea contacta serviciile de urgență, iar 22% nu au un vecin la care să apeleze pentru sprijin.
Un serviciu de comunicare prin SMS
La nivel național, unica măsură dedicată este Serviciul SMS 113, destinat persoanelor cu deficiențe de auz sau vorbire.
Abia în 2022, România, cu sprijinul Băncii Mondiale, a adoptat o procedură pentru evacuarea și salvarea persoanelor cu dizabilități, instructând echipele de intervenție cu privire la abordare, în funcție de tipul de dizabilitate.
Indiferent de situație, autoritățile trebuie să evalueze starea victimelor și mediul, pentru a adapta metodele de comunicare. Cu toate acestea, detaliile concrete privind intervenția eficientă în caz de seism major în București sunt în continuare insuficient documentate în rapoarte.
