Cercetări recente au documentat 16.059 de cazuri de cancer mamar în perioada 1991-2020. Studiile au comparat evoluția bolii la femeile care au efectuat prima mamografie programată cu cele care au amânat-o. Riscul de diagnosticare în stadiul 3 a fost cu 53% mai crescut la grupul care a întârziat investigația inițială, în timp ce pentru stadiul 4 diferența a crescut la 260%.
Femeile care nu participă la prima mamografie prezintă un risc cu 40% mai mare de deces din cauza cancerului de sân. Datele provin dintr-un studiu amplu cu 430.000 de participante din Suedia, urmărite pe aproape 30 de ani.
„Femeile care nu au efectuat primul screening sunt mai predispuse să amâne și alte controale periodice. Această întârziere în diagnostic poate duce la depistarea tumorii în stadii avansate și la creșterea mortalității,” a subliniat dr. Jean Bao, chirurg oncolog la Stanford University School of Medicine.
Incidența cancerului a fost similară în cele două grupuri
A fost observată o rată de 7,8% diagnose de cancer în rândul femeilor care au făcut prima mamografie, comparativ cu 7,6% dintre cele care au amânat investigația. Diferența principală a fost în stadiul de evoluție descoperit.
„Screeningul mamografic permite detectarea tumorilor mici, mai ușor de tratat. Pentru cele care amână investigațiile, boala poate deveni mai avansată,” a explicat dr. Jean Bao.
Studiul a arătat că femeile care au ratat prima mamografie au continuat să amâne și controalele ulterioare, ceea ce a dus la diagnosticarea în stadii mai avansate, cu opțiuni de tratament mai limitate și prognostic mai rezervat.
Frecvența recomandată a mamografiilor
O analiză sistematică realizată de Carlos Canelo-Aybar și echipa sa, publicată în British Journal of Cancer (2022), a comparat eficiența mamografiilor anuale, bienale și la trei ani, în rândul femeilor cu risc moderat de cancer mamar.
Pentru grupele de vârstă 50–69 de ani, concluzia a fost că screeningul la doi ani oferă cel mai bun echilibru între beneficii și riscuri. Mamografiile anuale pot identifica în anumite cazuri tumorile mai devreme, dar cresc și probabilitatea rezultatelor fals pozitive, necesitând investigații suplimentare și biopsii inutile, generând costuri și anxietate.
Date din registrele american de monitorizare a cancerului mamar confirmă că riscul unui rezultat fals pozitiv în următorii 10 ani pentru aceste femei este de 55,2% la screeningul anual, 35,4% la cel la doi ani și 24,8% la cel la trei ani.
Pentru femeile cu vârste între 45 și 49 de ani, beneficiile mamografiilor anuale sunt limitate comparativ cu efectele adverse. Modelele statistice indică că, pentru 100.000 de femei, screeningul anual previne cu 30 de decese mai mult decât cel bienal, dar cauzează și 14 cazuri radiate cauzate de radiații, dintre care două fatale.
Pentru femeile cu vârste între 70 și 74 de ani, diferențele între frecvențele de screening sunt minime. Estimările arată că, la 100.000 de femei, screeningul anual poate evita 100 de decese, cel bienal 90, iar cel trienal 80.
Studiu cu nivel moderat de certitudine
Între 1989 și 1996, cercetători britanici au realizat studiul UKCCCR, un trial randomizat implicând 99.389 de femei cu vârste între 50 și 62 de ani. Participantele au fost împărțite aleatoriu: unele au făcut mamografii anuale, altele la trei ani.
După aproape 14 ani, screeningul anual a fost asociat cu o reducere de 11% a riscului de deces prin cancer mamar (raport de risc 0,89, interval de încredere 95%). În grupul supus anualului screening, 25% dintre tumori aveau cel mult 10 milimetri, comparativ cu 19% în cel examinat la fiecare trei ani, evidențiind depistarea mai timpurie.
Acesta a fost singurul studiu din analiza din 2022 evaluat cu un nivel moderat de certitudine, celelalte fiind considerate cu certitudine foarte scăzută, din cauza limitărilor metodologice și variației mari între rezultate.
Radiațiile din mamografie: pericol real sau mit?
Mamografia utilizează o doză mică de radiații ionizante: aproximativ 0,4 mSv, egală cu expunerea naturală la radiație în câteva luni. Chiar dacă expunerea se repetă, nivelul total rămâne scăzut comparativ cu beneficiile detectării precoce a cancerului de sân.
Modelele de simulare indică că în cazul a 100.000 de femei între 50 și 74 de ani, screeningul la doi ani ar putea duce la circa 27 de cazuri de cancer mamar atribuite radiației, față de 49 dacă investigația se face anual.
Estimările legate de decesele asociate radiației sunt foarte reduse: patru pentru screeningul bienal și șapte pentru cel anual. În același timp, beneficiile sunt cu mult superioare riscului, în cazul în care screeningul la doi ani ar putea preveni peste 520 de decese cauzate de cancerul de sân, iar cel anual aproape 690.
Tehnologia s-a îmbunătățit, iar dozele actuale sunt mai mici față de cele din trecut. Mamografia digitală și tomosinteza (mamografia 3D) optimizează vizibilitatea țesutului mamar dens și reduc numărul investigațiilor suplimentare, fără creșterea expunerii la radiații.
Supradiagnosticarea: o problemă reală sau un mit delegat?
Supradiagnosticarea implică identificarea unor cancere care nu ar fi provocat simptome sau probleme de sănătate. Modelele indică că, pentru 100.000 de femei între 50 și 74 de ani, screeningul anual ar putea duce la aproximativ 2.900 de cazuri de supradiagnosticare, comparativ cu 2.000 pentru cel la doi ani și 1.600 pentru cel la trei ani.
De exemplu, studiul britanic Age Trial a constatat o incidență similară a cancerelor invazive la femeile care au avut o mamografie după 50 de ani și la cele care au fost supuse mamografiei anuale între 40 și 49 de ani, urmate de controale trienale.
Autorii din actul publicat în British Journal of Cancer au menționat că nu există o metodă unitară pentru măsurarea supradiagnosticării. Modelele diferă în presupunerile lor, inclusiv relevanța carcinomului ductal in situ (DCIS) și posibilitatea ca anumite tumori să se regreseze spontan, fără tratament.
Recomandări ale specialiștilor
Organizația Mondială a Sănătății recomandă programe de screening organizat pentru femeile între 50 și 69 de ani, perioada cu cea mai mare incidență a bolii. Societatea Americană de Cancer sugerează investigații anuale între 45 și 54 de ani, apoi bienale de la 55 de ani. Programul britanic recomandă screening la trei ani pentru grupa de vârstă 50–70 de ani.
Specialiștii din România recomandă ecografie mamară anuală și mamografie la doi ani după vârsta de 40 de ani, odată ce țesutul mamar devine mai fibros din cauza îmbătrânirii și, eventual, al alăptării.
Medicul poate solicita ecografie la șase luni, în funcție de rezultatele investigației. Mamografia poate fi recomandată și înainte de 40 de ani în cazul antecedentelor familiale sau a altor factori de risc.
Mamografia digitală cu tomosinteză oferă imagini tridimensionale și permite o evaluare mai precisă a anomaliei, fiind cea mai avansată metodă radiologică disponibilă în prezent pentru evaluarea sânului.
