Ioan Andone reaprinde controversa: Să-ți moară copilul! Ce dracu? Te-a sunat? Ți-e frică?

Pentru a ilustra tensiunile dintre echipele din București, Andone a folosit termenul „ură”.

„Am început în ’83 la Dinamo, unde se transmitea rivalitatea față de Steaua. Când intri în vestiar, simți pasiunea suporterilor, totul. Generalii care veneau la echipă pentru a te motiva… Se transmise ura! Când învingeai Steaua, totul era în regulă! Poți termina pe locul 2, dar victorii asupra Stelei erau totul! Cine e mai bun!”

Se realiza o pregătire mentală, veneau din partea ministerului, a clubului. Toți veneau și începeau: „10 minute, lasă-mă și eu să-ți spun ceva — trebuie să-i bateți, că tatăl meu, că aia, că ailaltă…”. Nu ai mai văzut așa ceva! În primul an, te uiți, apoi te lași prins în această mentalitate febrilă.”

Cu Belo, cu care mă înțelegeam bine la națională, câte conflicte am avut… era o ceartă. Colegii îți transmit noute… Acum, nu mai există rivalitate între ei. A fost, atât”, a menționat Andone, într-un podcast GSP „2 la 1”.

Ioan Andone reaprinde o rivalitate intensă: „De când a venit Valentin, toți s-au retras”

Întrebat care dintre marii jucători din România avea o influență mai mare înainte de Revoluție, Andone indică Steaua: „Eu cred că, de când a apărut Valentin Ceaușescu (n.r. – fiul cel mare al dictatorului Nicolae Ceaușescu), din anii ’80, ei au avut o influență mai mare.”

Le era frică de Valentin. Altfel, Ministerul era de stat. Dar, odată cu sosirea lui Valentin, toți miniștrii s-au retras: Postelnicu, Homoștean: „Stai, nu ne punem cu această persoană!”. Astfel, influența se manifesta în arbitraj, în federație.”

Reacție controversată la adresa lui Ion Crăciunescu, în timpul derby-ului: „M-au luat mințile, mi-a părut rău după!”

Ulterior, Andone a făcut referire la meciul din martie 1989, Steaua – Dinamo 2-1, un derby tensionat. El rememorează modul în care arbitrul Ion Crăciunescu a eliminat doi jucători de la Dinamo, Vaișcovici și Cămătaru. Steaua s-a impus în final și a câștigat titlul național.

„Crăciunescu… cum poți să eliminați doi jucători, când echipa noastră a pierdut 2-1 în prelungiri?! Să joci 8 versus 10 pe teren? Mi-am spus: „Bă, să-ți moară copilul!”. Mi-a părut rău și mi-am cerut scuze ulterior… Doamne ferește! Până acolo! M-au cuprins nervii, îmi pierdusem cumpătul!”

De asemenea, Cămătaru, coleg cu Crăciunescu la tineretul Craiovei, a fost de partea cealaltă, a împins mingea mai încolo cu câțiva metri, apoi a primit al doilea avertisment și a fost eliminat în primul sfert de oră! M-am întrebat, pe teren: „Bă, te-a sunat? Ți-e frică?” Am spus aceste lucruri direct pe teren. Ce s-a întâmplat?! Era un anumit climat. Toate acestea s-au petrecut în preajma unor familii…”

Este meciul în care „Fălcosul” a făcut gesturi obscene către tribuna oficială a tribunului din Ghencea, unde se aflau membrii Comitetului Central din cadrul Partidului Comunist. Ca urmare, Andone a fost suspendat 3 luni. El consideră că a avut „noroc”.

„Mă îndreptam spre tribune, făceam gesturi, fiindcă un arbitru te poate aduce în această stare. Ca arbitru, trebuie să fii calm și echilibrat într-un derby, nu să furi. La acea vreme, riscam suspendare… eu nu m-am gândit, aveam un copil de doi ani, iar situația era dificilă…”

Am avut noroc, jucam la Dinamo și reprezentam naționala, iar nea Emeric Ienei m-a preferat în defavoarea lui Bumbescu, cu care câștigasem Cupa Campionilor. E ciudat! Am stat suspendat trei luni, de la martie până în iunie. În acea vreme, norocul era indispensabil”, a concluzionat Ioan Andone, într-un podcast GSP „2 la 1”.

Reacția lui Crăciunescu

În 2020, într-un interviu acordat gazetei, Ion Crăciunescu a respins acuzațiile lui Andone: „L-am întâlnit de două ori, față în față, în întreaga viață.

Dacă o singură persoană, atenție!, afirmă că Valentin i-a cerut sau a obligat să-i facă vreo favoriție, eu nu voi mai discuta despre fotbal vreodată în această viață.”

„2 la 1” cu Ioan Andone, vineri, de la 18:00. Subiecte principale abordate:

• rivalitatea acerbă dintre Steaua și Dinamo dinainte de ’89;
• conflictul major cu Ion Crăciunescu;
• absența controversată de la meciul Dinamo – Liverpool;
• o ofertă de transfer la Steaua;
• cel mai remarcabil fotbalist român pe care l-a văzut;
• episod de senzație la Mondialul juvenil din ’81;
• clubul unde a obținut cele mai mari rezultate;
• antrenorul care l-a impresionat: „Un om prost!”;
• soluțiile propuse pentru revitalizarea fotbalului românesc;
• perspectiva asupra continuității proiectului de la Dinamo;
• părerea despre Gică Hagi în calitate de selecționer.

Despre Ioan Andone:

• a debutat în fotbal la Corvinul, la vârsta de 19 ani, jucând în prima ligă (105 meciuri, 15 goluri);
• a devenit emblemă a clubului Dinamo, fiind transferat în 1983 și evoluând timp de 7 sezoane în alb-roșu, totalizând 255 de meciuri și 35 de goluri în campionat;
• ca jucător la Dinamo, a câștigat două titluri de campion și trei Cupe ale României, fiind parte a echipei semifinaliste în Cupa Campionilor Europeni din 1984;
• ca antrenor al echipei, a obținut un titlu de campion în sezonul 2003-2004, trei Cupe ale României și Supercupa în 2005;
• a jucat în Spania (Elche) și Olanda (Heerenveen) spre finalul carierei sale;
• a avut 55 de prezențe în echipa națională, marcând două goluri și participând la Euro 1984 și Campionatul Mondial din 1990;
• a făcut parte din naționala care a cucerit medalia de bronz la Mondialul de tineret din Australia, în 1981;
• ca antrenor, a obținut numeroase succese, inclusiv titluri și participări în fazele grupelor ale Ligii Campionilor cu CFR Cluj;
• a mai antrenat cluburi precum Sportul, U Cluj, Farul, Omonia Nicosia, CSKA Sofia, Rapid și Aktobe;
• s-a retras în 2017 din activitatea de antrenor și a ocupat poziții de conducere la FC Voluntari și, în prezent, la Corvinul Hunedoara.