În cadrul emisiunii „Ai Aflat!”, prezentată live de Gândul, cu Ionuț Cristache, Lavinia Betea, specialistă în psihologie și istorie, a analizat copilăria lui Ion Iliescu.
Lavinia Betea: „Circumstanțele vieții au determinat ca, la vârsta de un an, să fiu abandonat de propria mamă, care nu s-a interesat niciodată de soarta mea. Nu i-am reproșat nimic, dar nici nu am acordat vreo importanță existenței ei”
Invitată la emisiunea lui Ionuț Cristache, Lavinia Betea a comentat despre copilăria lui Ion Iliescu. Din perspectiva istoricului, Iliescu este o figură captivantă. În contextul actual, acesta ar fi putut fi un copil născut sub o stea favorabilă sau nefavorabilă. Primii ani din viață par a fi fost marcați de nefericire.
Specialista menționează și o scrisoare a lui Ion Iliescu adresată lui Cornel Nistorescu. În aceasta, Iliescu ar fi declarat că a fost un copil nefericit și singur, abandonat de mamă la vârsta de un an. Fostul președinte i-ar fi mărturisit jurnalistului că mama sa nu s-a interesat de viitorul său. Totodată, el nu i-a reproșat nimic, dar nici nu a căutat vreodată contactul cu ea.
Referitor la bunicul lui Iliescu, Betea susține că acesta era originar din Rusia. Ar fi fost un migrant din Odesa, fugind de Serviciul Secret Țarist, care îl urmărea. Bunicul lui Iliescu, presupus bolșevic, era un om cu idei de stânga, ceea ce ar fi explicat fuga sa.
„În ceea ce privește copilăria și familia lui Ion Iliescu, acesta este o figură fascinantă. Privind la începuturile sale, putem spune că s-a născut sub o anumită stea, norocoasă sau nefastă. Apare în acei primi ani de viață ca un copil cu un destin nefericit. S-a născut într-o familie considerată de proscriși din cauza implicației tatălui său în Partidul Comunist Român, partid interzis din 1924. Există două surse importante. Primul, și cel mai important, este o scrisoare pe care i-a adresat-o lui Cornel Nistorescu. Un jurnalist remarcabil, care a remarcat ca o voce… Pot sa-mi amintesc reportajele sale şi sunt indatorat minunatelor sale scrieri. Ion Iliescu îi scrie, sincer, pentru a câștiga încrederea acestuia, un jurnalist de mare talent, reprezentând o voce a opoziției. Îi spune că a fost un copil nefericit, singur. De asemenea, scrie: «Circumstanțele vieții mă determinat să fiu abandonat de mama mea la vârsta de un an, care nu s-a interesat niciodată de soarta mea. Nu i-am reproșat niciodată nimic, dar nici nu am acordat vreo importanță existenței ei. Am trăit printre țigani, în Oltenița, unde nu mă deosebeam de ei. Erau și țigani muncitori care duceau o viață grea și muzicanți, aristocrația țigănească. Petreceam mult timp în casa lor, fiind asemănător cu copiii lor.» Revenind la scrisoare, Iliescu menționează despre bunicul său. Bunicul său, spune el, era rus. A emigrat în România la sfârșitul secolului al XIX-lea, era evreu din Odesa, bolșevic, urmărit de Ohrana (Serviciul Secret Țarist), a venit în România tocmai din cauza convingerilor sale de stânga.”
