Ion Iliescu, imagine: INQUAM Photos / Octav Ganea
Folosind un diagnostic de cancer pulmonar, Ion Iliescu este internat de aproape două luni la Spitalul SRI „Agrippa Ionescu”. Recent, medicii au anunțat o deteriorare a stării fostului preşedinte, cu manifestări ale eșuării organelor. Cariera lui Iliescu este marcată de evenimente controversate, dar a fost totodată un preşedinte care a influenţat profund epoca. Înainte de această perioadă critică, politologul Cristian Pârvulescu a analizat, într-un interviu acordat unui cotidian, principalele aspecte semnificative ale mandatului lui Iliescu, pentru România.
Analistul politic Cristian Pîrvulescu a evidențiat, în cadrul interviului acordat unui cotidian, că ultimul mandat al lui Ion Iliescu conține cele mai concludente aspecte ale activității politice a fostului preşedinte.
„Cel mai relevant mandat este cel din ultimii ani. A fost un mandat câştigat în opoziţie cu extrema dreaptă, care abia începea să se manifeste. Corneliu Vadim Tudor a intrat în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, deşi nu avea acelaşi suport electoral ca astăzi, dar deja existau crize economice, sociale şi o ascensiune a extremei drepte, cu Partidul România Mare, aflat la momentul respectiv pe poziţia de al doilea partid politic”, a declarat decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice de la SNSPA.
El susţine că mandatul din perioada 2000-2004 a fost unul incontestabil, cu progrese remarcabile şi o consolidare a prestigiului internaţional pentru Iliescu.
Pîrvulescu a subliniat, pe lângă victoria asupra extremismului, trei realizări esențiale ale mandatului lui Iliescu: aderarea la NATO, finalizarea negocierilor privind aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 şi recunoaşterea participării României la Holocaust, inclusiv înființarea Institutului Elie Wiesel.
În legătură cu ultimul punct menţionat, politologul susţine că „probabil că aceste evenimente nu s-ar fi produs dacă Ion Iliescu nu ar fi fost preşedinte”.
Pîrvulescu aminteşte şi de Declarația de la Snagov, din mandatul 1992-1996, semnată de liderii partidelor parlamentare, care a confirmat acordul asupra strategiei naționale pentru aderarea la UE. „Procesul Snagov a fost unul de conciliere privind direcția României, organizat de Iliescu”.
Câștigarea primului mandat nu reprezintă un aspect pozitiv
Preşedinţia lui Ion Iliescu a început la 22 decembrie 1989, fiind numit preşedinte al Consiliului Frontului de Salvare Naţională (CFSN). În 1990, a fost ales preşedinte cu o majoritate covârşitoare, dar acest aspect nu este considerat pozitiv, potrivit lui Pîrvulescu.
Campania electorală din 1990 prezintă asemănări cu cea din prezent, caracterizându-se prin violenţă, cu infiltrarea multor mituri şi teorii conspirative folosite apoi în campaniile ulterioare, susţine Pîrvulescu.
„Ion Iliescu a reprezentat o promisiune. În 1989, era un disident despre care Europa Liberă vorbea, căruia i s-au pus mari speranţe. Totuşi, aceste speranţe s-au diminuat rapid, pentru că Iliescu s-a aliat cu sistemul pe care îl critica sau a fost influenţat de acesta”, a declarat politologul.
În final, a amintit de evenimentele mineriade, unde Iliescu a mulţumit mişcărilor populare şi a fost implicant în mobilizarea lor.
