Comandanții experimentați, adepți ai precauției, au fost înlocuiți de o nouă generație de militari mai impetuoși și dogmatici, hotărâți să apere mândria națională a Iranului, conform The Economist.
În noaptea de luni, regimul de la Teheran a ignorat avertismentele președintelui american și a atacat baze militare americane din Qatar și Irak. Rachete au zburat deasupra zgârie-norilor din Doha, iar imaginile au circulat pe internet, trezind îngrijorări, chiar dacă consecințele au fost minore.
Aceste atacuri sunt însoțite de o schimbare rapidă și amenințătoare a puterii la nivel intern, notează The Economist.
Liderii militari radicali preiau controlul de la clerici. Pe termen mediu, acest lucru sugerează că regimul devine mai extrem, nu mai pragmatic, sub presiunea unui conflict militar devastator, precizează publicația britanică.
O luptă pentru supraviețuirea sistemului
Unul dintre motivele acestei schimbări este teama elitei iraniene că se află într-o confruntare pentru supraviețuirea sistemului politic al țării.
Donald Trump a sugerat posibilitatea unei schimbări de regim, întrebând retoric „De ce nu ar avea loc o schimbare de regim?” pe data de 22 iunie.
Prim-ministrul israelian a adresat, de asemenea, un apel către iranieni, sugerând revolta.
Atacurile împotriva țintelor non-nucleare au inflamat opinia publică iraniană, producând un sentiment de indignare în spatele regimului. Cu toate acestea, cel mai important rezultat al conflictului este schimbarea puterii de conducere.
Militarii par să preia controlul față de liderii religioși pentru prima dată de la Revoluția Iraniană din 1979. Și aceștia nu sunt moderati, evidențiază The Economist.
„Țara este de fapt sub lege marțială”
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, în vârstă de 86 de ani, este subiectul multor speculații legate de succesiune, deși nu este clar cine l-ar putea înlocui. Conflictul actual accelerează transferul puterii către brațul militar al regimului, Garda Revoluționară Islamică (IRGC).
În primele zile ale luptelor, Khamenei, îmbătrânit și izolat pentru propria sa securitate, a dispărut de pe scena publică. El a delegat luarea deciziilor unui nou consiliu, dominat de IRGC. „Țara este de fapt sub lege marțială”, a subliniat un observator.
O nouă generație, mai impetuoasă și mai dogmatică
Pe măsură ce Garda Revoluționară Islamică preia controlul, elita sa se schimbă rapid în urma unor acțiuni specifice. Au dispărut comandanții experimentați, care au adoptat o abordare prudentă, limitându-și acțiunile după asasinarea liderului lor, Qassem Soleimani, în 2020 și după atacurile asupra aliaților Teheranului, Hamas și Hezbollah, în 2024.
În prezent, o nouă generație, mai impetuoasă și mai dogmatică, a preluat conducerea, hotărâtă să apere mândria națională, subliniază The Economist.
„Atitudinea maximalistă a fost consolidată”, a notat un expert apropiat taberei reformiste. El susține că liderii anteriori au dezbătut renunțarea la poziția lor anti-Israel, însă „acum toți sunt intransigenți”.
Schimbarea generată este amplificată de o nouă unitate în cadrul unui complex militar-industrial cunoscut pentru paranoia și intrigi, precizează The Economist.
Cu doar un an în urmă, regimul a fost zguduit de lupte interne. Afaceriști, militari profesioniști și ideologii s-au luptat pentru control în interiorul IRGC. Extremiştii au îndepărtat pragmatiștii.
Facțiunile rivale s-au acuzat reciproc pentru decesul președintelui într-un misterios accident aviatic în 2024. Acum, par să se unească împotriva unui inamic extern comun.
Ce spun iranienii obișnuiți
Gradul de sprijin public pentru această nouă configurație de putere este neclar. Mulți iranieni regretă banii cheltuiți în războaiele inutile din ultimele două decenii, iar unii consideră atacurile israeliano-americane drept un tratament necesar.
Bombardamentele israeliene par să profite de această diviziune internă pentru a destabiliza țara. Printre țintele recente din Teheran se numără sediul poliției și intrarea în închisoarea Evin.
În paralel, conflictul a generat un val de naționalism.
Nimeni nu a răspuns la apelurile pentru revoltă.
Admirația inițială pentru capacitățile militare israeliene s-a transformat în indignare pe măsură ce au crescut țintele și victimele. Resentimentul față de Garda Revoluționară s-a transformat în mândrie pentru rapiditatea reconstrucției lor.
Iranienii plecați din capitală se întorc. Cei care susțineau anterior Israelul predau acum agenți suspectați.
Femeile deținute politic, mamele protestatarilor executați și vedetele pop iraniene exile au lansat apeluri la unirea națională.
Mai puțini dispuși la negocieri
Schimbarea la vârf ar putea modifica semnificativ procesul decizional în Iran. Extremiştii s-au opus întotdeauna negocierilor cu Statele Unite.
Ei își amintesc de Muammar Gaddafi și Saddam Hussein, care și-au pierdut puterea după ce au cedat Occidentului.
Acum, chiar și moderatii sunt sceptici: ultima rundă de negocieri cu Statele Unite, programată pentru 15 iunie, i-a determinat să fie mai puțin precauți, chiar în momentul în care Israelul atacase.
Un stat și mai militarizat, hotărât să sfideze și să riposteze
Întrebarea cheie este dacă regimul va escalada sau va căuta o soluție pașnică. Fără un mediator de încredere și o ieșire din conflict, cei mai echilibrați lideri par să fie îndepărtați. Un sector din ce în ce mai mare pledează pentru dezvoltarea unei bombe nucleare.
În perioada premergătoare atacului american, Iranul a mutat stocurile de uraniu îmbogățit și, probabil, centrifugele din locațiile vizate, susține o sursă din interior.
Imaginile din satelit din 20 iunie arată o coadă de camioane la poarta Fordo. Unii sugerează detonarea unui dispozitiv nuclear pentru a demonstra capacitatea de apărare a Iranului. Alții susțin aruncarea unei ogive nucleare asupra Tel Avivului.
Schimbarea de la autoritatea religioasă la cea militară are și unele avantaje, scrie The Economist.
Ayatollahul Ruhollah Khomeini a avertizat împotriva intrării IRGC în politică, temându-se că militarii ar putea submina teocrația.
Acest lucru ar putea duce la o relaxare a restricțiilor religioase ale regimului. În ultima perioadă, televiziunea de stat a arătat femei cu părul afară din eșarfe.
Dar perspectiva ca Iranul să fie condus de noul consiliu pe termen lung are alte consecințe, printre care un stat și mai militarizat, hotărât să sfideze și să riposteze și mai nemilos în reprimarea disidenței interne.
