Articol de Octavian Cojocaru – Publicat joi, 25 decembrie 2025, 22:44 / Actualizat joi, 25 decembrie 2025 22:49
„Șapca pe Cupă”, o lucrare recentă apărută la Cluj (editura Casa Cărții de Știință), semnată de Marius Mureșan, asistent universitar doctor în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, explorează într-un stil distinct o parte din istoria echipei de fotbal Universitatea Cluj.
Autorul a studiat în detaliu primele patru ediții ale Cupei României în care U Cluj a participat. Din ediția inaugurală din sezonul 1933 – 1934 până în 1965, când „șepcile roșii” au câștigat trofeul, singurul din cadrul clubului, „alb-negrii” au ajuns în patru finale: trei pierdute și una câștigată.
Autorul a fost atent la cele mai mici detalii – se remarcă în calitate de doctor în istorie. A transmis cititorilor și atmosfera vremurilor, nu doar rezultate și date statistice uscate.
Coperta volumului „Șapca pe Cupă”
Primele ediții ale Cupei României, 1933-1934, au generat și un prim scandal. U Cluj s-a calificat în finală, unde urma să întâlnească Ripensia, echipă de temut. În mod neașteptat, partida a fost programată la Timișoara, pe data de 8 iulie 1934. Ripensia a triumfat cu scorul de 3-2, însă „studenții” au depus o contestație, solicitând rejucarea pe teren neutru, la București. Ceea ce s-a și întâmplat, finala fiind reprogramată pentru 30 septembrie 1934, pe stadionul „ONEF”, ulterior cunoscut ca „Stadionul Republicii” și demolat pentru ridicarea Casei Poporului.
În acea primă ediție, Ripensia s-a impus clar, cu scorul de 5-0, și a primit trofeul. Ceremonia de premiere a fost realizată de Alexandru Vaida Voievod, fost prim-ministru al României în perioada 1 decembrie 1919 – 13 martie 1920. Finala trebuia să fie sub patronajul regelui Carol al II-lea, însă evenimentul nu s-a mai realizat, iar jucătorii au strâns mâna cu Alexandru Vaida Voevod.
A doua finală la care „șepcile roșii” au participat a fost în timpul războiului, în ediția 1941 – 1942, dar și de această dată au fost învinși: Rapid – U Cluj 7-1. Echipa clujeană se afla în perioada cunoscută ca „episodul bejeniei” de la Sibiu, între 1940 și 1945, când Ardealul de Nord a fost trecut în granițele Ungariei ca urmare a Dictatului de la Viena. În acea perioadă, „U” a reprezentat simbolul rezistenței. Niciun râs nu a fost adus de cea mai severă înfrângere din finala Cupei (diferența maximă de goluri în finalele noastre).
A treia ediție în care U a aspirat la primul trofeu a avut loc în 1949, finala fiind cea mai târzie din istorie, disputată pe 18 decembrie (cu doar o săptămână înainte de Crăciun) pe stadionul Venus, numit în acel moment „ICAS”. Echipa a învins CSCA București cu 2-1, obținând primul trofeu din istoria unui club care va deveni mai târziu Steaua, cea mai titrată formație din fotbalul național.
În ediția 1964-1965, U Cluj a ajuns în finala Cupei României după un criteriu inedit pentru zilele noastre: vârsta. Mai exact, „studenții” au terminat la egalitate cu Progresul București, însă pentru departajare s-au folosit mediile de vârstă ale jucătorilor. U a fost considerată echipa mai „tânără” și a ajuns în finală.
Pe 11 iulie 1965, a avut loc „ziua istorică” a Universității, când echipa a reușit să câștige singurul trofeu din palmaresul său până în prezent! S-a învins cu 2-1 în finala cu FC Argeș, într-un meci în care Zoltan Ivansuc a dominat tânărul Nicolae Dobrin, care avea doar 18 ani, dar avusese performanțe remarcabile încă de la vârsta de 15 ani în lumea fotbalului nostru.
„Șapca pe Cupă” reprezintă o carte ce tratează doar câteva capitole din istoria Universității Cluj, prezentate într-un mod dinamic și fără a omite detaliile esențiale.
