Puțini reflectă asupra istoriei biscuiților norocoși atunci când îi savurează după o masă chinezească. Cu toate acestea, povestea lor depășește oceanele, secolele și culturile. Cercetările indică faptul că originea acestui desert nu are legătură cu China, conform CNN.
Japonia, țara de origine
Yasuko Nakamachi, autoare japoneză, a început cercetările privind originea biscuiților cu mesaje de noroc în 1990. A descoperit unul după o masă la un restaurant chinezesc din New York, iar mesajul din interior o caracteriza perfect.
Ulterior, a găsit o carte despre istoria dulciurilor japoneze. Acolo a regăsit ceva similar: deserturi de Anul Nou din aluat de orez cu mesaje scrise, cunoscute ca „tsujiura gashi”. Proveneau din Kanazawa, în prefectura Ishikawa din Japonia.
A descoperit și o ilustrație din perioada Edo, între 1603 și 1868, ce ilustrade un vânzător pregătind senbei pliate, aproape identice cu biscuiții norocoși. Concluzia sa: Japonia produce biscuiți de secole.
De la casele de geisha la restaurantele cu mâncare de take-away
În Japonia, aceste dulciuri erau inițial destinate elitei sociale. Puțini știau să citească, iar biscuiții circulau în casele de geisha sau pe străzile marilor orașe. Conțineau proverbe, replici umoristice sau versuri din cântece populare.
Cum au ajuns în SUA? Specialistii nu au un consens. Majoritatea atribuie meritul Grădinii de Ceai Japoneze din San Francisco, unde biscuiții norocoși au început să fie fabricați în masă de brutăria Benkyodo.
Al Doilea Război Mondial a schimbat totul
La începutul secolului XX, biscuiții au devenit populari în restaurantele chineze și japoneze din Statele Unite și Canada. Însă producția fabricilor japoneze a fost întreruptă în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Mulți americani de origine japoneză au fost internați în lagăre, iar fabricile deținute de antreprenori chinezi au acoperit golul, promovând biscuiții norocoși în deceniile următoare, asocierându-i definitiv cu bucătăria chineză.
O industrie pe cale de dispariție
Producătorii tradiționali de biscuiți norocoși dispar unul câte unul. Wing Noodles din Montreal, cea mai veche fabrică din Canada, s-a închis în 2025 după opt decenii de activitate.
Golden Gate Fortune Cookie Factory din San Francisco, fondată în 1962, este singura fermă rămasă în oraș. Wonton Food Company din New York devine cel mai mare producer mondial.
Oakland Fortune Factory: o renaștere culturală
O situație notabilă o reprezintă Oakland Fortune Factory, fondată în 1957. Achiziționată în 2016 de Jiamin Wong, fabrica a fost revitalizată de fiica sa, Alicia, și de soțul acesteia, Alex Issvoran.
În 2020, au lansat „prăjituri de solidaritate” cu citate ale activiștilor pentru drepturile civile, în timpul protestelor Black Lives Matter. O parte din profituri au fost direcționate către organizații caritabile. În 2022, au lansat o serie dedicată campaniei Stop Asian Hate.
„Uneori, avem ocazia de a fi parte din astfel de momente”, afirmă Issvoran.
Un simbol cultural care unește comunități
Pentru Nakamachi, evoluția biscuiților norocoși în SUA depășește imaginarul japonez de la început. „Americanii au avansat, integrând mesaje care au impact și în alte culturi”, afirmă ea.
La Black Dragon, un restaurant chinezo-afro-american din Philadelphia condus de bucătarul Kurt Evans, biscuiții norocoși conțin expresii din cultura afro-americană. Preferata lui Evans este o frază a mamei sale: „Eu te-am adus pe lume și te-aș putea scoate din ea”.
„Pentru mine, biscuiții norocoși reprezintă o metodă excelentă de a conserva patrimoniul cultural. Ei stimulează numeroase discuții”, notează Evans.
