De exemplu, în Anatolia, una dintre cele mai vechi zone cu așezări umane stabilite, tradiția consumului de pâine are rădăcini adânci, întinse pe milenii. Fiecare descoperire arheologică adaugă un nou capitol acestei istorii antice. Resturile de pâine și uneltele de copt descoperite în întreaga Turcie sunt ample dovezi ale unei culturi gastronomice dezvoltate și rafinate de-a lungul epocilor.
Originea celei mai vechi pâini din lume
Cercetările recente din Anatolia oferă perspective inovatoare asupra evoluției gastronomiei turcești, evidențiind începuturile coacerii pâinii. La situl Catalhoyuk din Konya, inclus în Lista Patrimoniului UNESCO, arheologii au descoperit o pâine fermentată veche de 8.600 de ani, găsită lângă rămășițele unui cuptor afectat grav. Datată în jurul anului 6.600 î.Hr., reprezintă una dintre cele mai vechi pâini descoperite vreodată.
La movila Kulluoba din Eskișehir, specialistii au identificat cea mai veche pâine fermentată și coaptă din lume, având o vârstă de aproximativ 5.000 de ani. Analizele au relevat urme de grâu emmer și linte. Pâinea ar fi fost coaptă la circa 140 de grade Celsius, iar o parte din ea a fost ruptă și arsă într-un ritual de fertilitate, apoi îngropată în pragul unei camere din partea din spate a unei locuințe. Această descoperire remarcabilă evidențiază legătura strânsă între practicile de producție și credințele religioase ale epocii.

Recomandări
Un român a încercat să răzbune pe Călin Georgescu. Ce a spus înainte de a pleca la drum: „Doamne, iartă-ne pentru ce va urma”
În orașul antic Topraktepe (Eirenepolis), situat în Karaman, au fost descoperite cinci pâini carbonizate, datând din secolele VII–VIII d.Hr. Specialiștii consideră că aceste pâini ar fi fost folosite în ritualuri creștine timpurii, fiind considerate pâini sacramentale.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 19
O altă descoperire arheologică la ruinile din Harran (Șanliurfa) a relevat o matriță de pâine cu model în formă de diamant, asemănător celui folosit pentru baklava, având aproximativ 800 de ani vechime. Aceasta oferă o perspectivă deosebită asupra modului în care era preparată pâinea zilnic în acea vreme.
Teste toate aceste descoperiri arheologice pun în evidență profunzimea tradiției de fabricare a pâinii și a patiseriei din Anatolia. Cu o istorie care se întinde pe mai multe milenii, cultura pâinii din Turcia rămâne vie și diversificată. Brutăriile tradiționale și gospodinele continuă să realizeze zeci de tipuri de pâine, utilizând ingrediente specifice zonei.
Poți degusta, de exemplu, o pâine din făină de porumb în regiunea Mării Negre, acompaniată de un mic-dejun relaxant, sau poți înmuia pâinea coaptă în cuptor de lut (tandir) într-o supă fierbinte în Anatolia de Est. În Anatolia Centrală, pâinea „bazlama” completează perfect tocanele hrănitoare. Diversitatea sortimentelor de pâine reflectă diversitatea geografică a țării.
Pide, vedeta brutăriilor din Turcia
Deși clasicul „somun” se află pe orice masă, în întreaga Turcie se pot găsi zeci de variante regionale de pâine, adaptate la ingredientele locale, climat și tradițiile transmise din generație în generație. Dintre cele mai populare se numără „pide”, o lipie groasă, coaptă adesea în cuptoare din lemn, din piatră. Aceasta poate avea diverse forme, precum „tirnak pide”, „tombik pide” sau „pide de Ramadan”, în funcție de modalitatea de preparare și modul de servire.
Cu diferite toppinguri, de la brânză și spanac, până la carne tocată sau legume sotate, „pide” devine o delicatesă apreciată. Este atât de iubit încât, indiferent dacă te afli în orașele mari precum Istanbul sau în localități liniștite, vei întâlni restaurante specializate în pita pe tot parcursul zilei.
Lavash și yufka, parte din patrimoniul UNESCO
Alte două tipuri de pâine importante în cultura gastronomică turcească sunt „lavash” și „yufka”. În Anatolia, prepararea acestor pâini a fost, de-a lungul secolelor, o activitate comunitară desfășurată de femei, care întindeau foi subțiri de aluat pentru păstrarea peste iarnă sau pentru ocazii speciale, precum nunțile.
Din 2016, tradiția fabricării pâinilor „lavash” și „yufka” a fost inclusă în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO.
Lavash-ul, o lipie subțire, este frecvent servit alături de kebapuri suculente, „doner” sau „çigkofte” (chiftele vegane picante), toate transformate în popularul „durum”.
Yufka, și mai fină, este apreciată mai ales la micul dejun, alături de brânză pentru gustul său simplu și autentic. Chiar și desertul tradițional al Turciei, baklava, este preparat din foi fine de „yufka”.

