Paradoxal, liderul Rusiei își propune o abordare selectivă în ceea ce privește eventualele concesii din partea Occidentului, în contextul negocierilor de încetare a conflictului din Ucraina. În același timp, Putin este hotărât să mențină o izolare de tip sovietic între poporul rus și exterior.
Investigatorii Andrei Soldatov și Irina Borogan notează, pentru un centru de analiză european, că „războiul devastator purtat de Vladimir Putin și regimul său împotriva Ucrainei nu își propune doar să pună sub semnul întrebării acest stat european, ci să-l anihileze”.
- Kremlinul are ambiții de a recăpăta statutul de superputere pierdut în 1991, odată cu dispariția Uniunii Sovietice, și consideră că subjugarea Ucrainei va susține acest obiectiv.
- Importanța unei asemenea superputeri, presupunea între altele, relații de parteneriat cu americanii. Două puteri majore decideau soarta Europei, ba chiar a lumii.
Donald Trump i-a oferit lui Vladimir Putin, într-o întâlnire din Alaska, o imagine a acestui statut dorit de Moscova.
id=”chapter-0″>„Strategia acuzațiilor”
Pe coridoarele Kremlinului, ideea centrală este că Rusia se află într-un „conflict existențial” cu Occidentul, continuă Andrei Soldatov și Irina Borogan.
În aceste condiții, Moscova nu consideră un acord de pace de lungă durată ca o „opțiune fezabilă”.
„Rusia urmărește obiective pe termen lung. Apărătorii regimului de la Kremlin sunt ferm convinși că este implicată într-un conflict fundamental cu Occidentul și, în această competiție, Moscova nu a considerat vreodată serios o soluție pașnică durabilă.
Ori noi, ori ei – aceasta este concluzia trasă din istoria complexă a Rusiei de experții actuali ai Consiliului de Securitate al Rusiei, majoritatea entuziaști ai istoriei, care și-au pierdut prima carieră în perioada dezintegrării Uniunii Sovietice.
În opinia lor, orice acord de pace încheiat de Rusia cu puterile occidentale a dus la un nou război sau o schimbare brutală de regim, urmată de o dezintegrare a statului rus.
Regimul rus a apelat la retorica conflictului cu vecinii, chiar de la războiul din 2008 cu Georgia, pentru a promova un sentiment naționalist prin militarism.
Cu toate acestea, în ciuda politicii, retorica este diferită. Elita Kremlinului susține că pacea autentică este imposibil de creat, dar nu poate declara acest lucru direct.
Așadar, Kremlinul recurge la o strategie de acuzații, transferând responsabilitatea pentru acest eșec către Europa”, explică jurnaliștii analizând situatia pentru CEPA.
id=”chapter-1″>„Opinia publică rusă prezintă mai multă ostilitate față de Europa decât de SUA”
Această strategie anti-europeană este țintită către mai multe sectoare.
- Prima categorie – Donald Trump și cercul său, pe care Kremlinul speră că ar putea căuta o cale de ieșire și transfera vina.
- A doua categorie – populația din Rusia din ce în ce mai obosită de război, cu un sentiment crescând de depresie, vizibil mai ales în orașe precum Moscova și Sankt Petersburg.
„Realegerea lui Trump a creat speranța pentru o soluționare rapidă, chiar și în rândul militarilor, iar Putin trebuie să se adapteze. Sondajele rusești prezintă o ostilitate sporită față de Europa decât față de SUA în rândul cetățenilor, un lucru util pentru Kremlin în circumstanțele date.
Mesajul este adresat alegătorilor europeni. Kremlinul a remarcat discursul lui JD Vance împotriva politicii de imigrare a aliaților europeni, și dacă există o posibilitate de a convinge europenii că pacea poate fi realizată schimbând elitele lor, Rusia va folosi această oportunitate.
După ce a obținut un avantaj într-o întâlnire anterioară, Putin va urmări obiectivul de a separa problema conflictului ucrainean de statutul global al Rusiei.
Actuala poziție a Rusiei, considerată de Occident doar ca un agresor și un stat marginalizat — este din ce în ce mai frustrantă pentru Putin și echipa sa. Putin își dorește să reducă conflictul la un nivel similar cu cel din 2014-2022, când relația cu SUA era tensionată, dar respectată.
Aceasta ar reduce „ambiția imperială” a Rusiei la o chestiune diplomatică printre multe, nu la problema definitorie a rolului Rusiei pe scena mondială”, mai scriu Andrei Soldatov și Irina Borogan.
id=”chapter-2″>„Kremlinul are nevoie disperată să se reîncorporeze în sistemul SWIFT”
Dacă reușește, Rusia ar relua discuțiile la nivel înalt cu Statele Unite, ignorând problema Ucrainei.
Și apoi, Kremlinul va insista pentru remotivarea sancțiunilor împotriva Moscovei – pe cele care țin de circulația capitalului și a tehnologiilor.
„Kremlinul are o nevoie crucială de a se reuni la sistemul bancar SWIFT pentru tranzacții internaționale, dar dorește să aibă acces la tehnologiile occidentale actuale, lipsa cărora a devenit un impediment major în dezvoltarea industriei militare, care a rămas în urmă.
După cum se indica într-un raport Chatham House: «A fi suficient de bun pentru a prelungi un război împotriva Ucrainei nu este același lucru cu a putea ține pasul cu progresele Occidentului (și Chinei) în tehnologie militara». Dacă, așa cum speră Putin, militarismul va prospera, aceste probleme vor trebui rezolvate.
- Paradoxal, Kremlinul nu urmărește eliminarea tuturor sancțiunilor occidentale, de exemplu, cele care au contribuit la detașarea Rusiei de Occident.
- Kremlinul nu mai are nevoie de vize Schengen pentru turiștii ruși, de profesorii americani și europeni care predau studenților ruși sau copiii elitelor care studiază la Harvard și Oxford.
- Putin înțelege că legătura strânsă cu Occidentul expune populația rusă la idei liberale periculoase.
În fața alegerii dintre stabilitate și modernizare prin globalizare, autoritățile ruse tind să aleagă izolarea – așa cum au făcut-o timp de secole.
Când țarul Nicolai I, temându-se de schimbări politice și traumatizat de revolta decembristă, a aflat de Revoluția din iulie 1830 de la Paris, a reclamat toți cetățenii ruși din Franța spre Rusia, inclusiv aristocrații, pentru a preveni răspândirea revoluției în țară. A izolat Rusia și a stopat inovația, dar și-a asigurat regimul.
Putin încearcă să facă la fel, să preia cu discernământ din Occident, menținând în același timp o izolare a Rusiei față de ideile occidentale”, conchide Andrei Soldatov și Irina Borogan.
Fotografie/ imagine principală – Profimedia Images
