Denumirea de județ este specifică Țării Românești și constituie o subunitate administrativ-teritorială. Diviziunea administrativă românească în județe s-a instaurat în 1918, după Unirea de la Marea Unire, când teritoriul țării a fost reorganizat, scopul fiind anularea oricărei autonomii politice a fost vechiilor cnezate.
Cum au apărut județele în România
După Unire, conform legislației vremii, se preconiza crearea a 48 de mari județe, cu o populație estimată la aproximativ 400.000 de locuitori în fiecare. Cu toate acestea, după negocieri între autorități, numărul județelor stabilite a crescut la 71.
Odată cu instaurarea regimului comunist în România, județul, ca unitate administrativ-teritorială, a suferit modificări. La 17 februarie 1968, a avut loc o nouă reformă administrativ-teritorială, care a readus județul ca unitate de bază.
Legislația privind județele a fost apoi amendată ulterior, în 1968, 1979, și 1981.
Primul județ atestat din România
Pe 8 ianuarie 1392, Mircea cel Bătrân a numit ținutul Vâlcii județ printr-un act domnesc. Astfel, județul Vâlcea a fost primul atestat documentar pe teritoriul actual al României.
În prezent, teritoriul României este împărțit în 41 de județe și Municipiul București, care, deși este reședința județului Ilfov, se administrează separat cu statut de municipiu.
Județele României
Extinderea județelor
Suprafața maximă o are județul Timiș, în timp ce județul Ilfov are suprafața cea mai redusă.
