Ucraina celebrează, pe 24 august, ziua independenței, aniversând evenimentul din 1991, când s-a separat de Uniunea Sovietică. Un dialog cu locuitorii din Kiev dezvăluie, cu o abordare directă, ce au și ce pot pierde, notează Răzvan Cornețeanu, un veteran al jurnalismului, timp îndelungat la conducerea unor grupuri media precum Ringier și Adevărul.
Valentina povestește. În jurul ei, zeci de adolescente își șoptesc cu iubiții, într-o seară răcoroasă de sâmbătă la Kiev. Mii, poate zeci de mii de steaguri și fotografii cu tinerii căzuți pe front în cei trei ani de război se-ntind prin centrul capitalei.
Valentina nu vorbește cu un individ, ci cu o amintire. A venit aici, pentru că duminică e Ziua Independenței Ucrainei. Nu putea rata acest eveniment.
În weekend, tinerii din toată Europa umplu străzile, piețele și cafenelele, ascultă muzică, se țin de mână și discută. După căderea Zidului Berlinului, aceste manifestări au ajuns şi în regiunile europene, odată accesibilă libertatea culturală.
Dintre toate națiunile, Rusia a refuzat noua ordine mondială post-1990. Dar, așa cum declara un scriitor influent într-o publicație importantă, Kremlinul a părut mult timp incapabil să conteste schimbările lumii. Odată cu redobândirea puterii, a acționat ca întotdeauna: agresiv.
Valentina lucrează la o companie de tehnică militară
Încearc o conversație cu Valentina. Simt că mă confrunt cu o tânără care a trecut brusc de la copilărie la maturitate. Încerc să fiu rafinat și precaut, să nu-i creez disconfort.
Îi rostesc originea mea și o întreb despre istoria ei și a bărbatului din fotografia din fața ei. Nu primește.
Încerc o glumă, chiar dacă pare inoportună. Tânăra râde, un râs al cuiva care nu are chef sau care n-a mai râs multă vreme. Înțeleg. Roman Gorobeț Gozirev, bărbatul din fotografie, e cumnatul ei. Mă surprinde această descoperire. Am crezut că este vorba de soțul, sau cel puțin de prietenul ei.
Valentina lucrează la o firmă care se ocupă de tehnologie militară. Dacă Ucraina are astăzi, conform experților occidentali, cea mai experimentată armată din Europa, societatea ucraineană este, la rândul ei, cea mai rezistentă comunitate europeană din punct de vedere economic și psihologic, în fața tragediei.
Cuvintele lui Neagu Djuvara
Gândurile îmi zboară. Mă gândesc la Neagu Djuvara și la 26 iunie 1940, Pactul Ribbentrop-Molotov, înțelegerea dintre Hitler și Stalin. Am pierdut teritorii importante. De ce nu am fost mai curajoși?
Această comparație între vremuri și situații, deși simplificată, mă preocupă. Djuvara afirma că, ”Există un principiu fundamental pe care nu aveam voie să-l abandonăm: Nu cedați un teritoriu fără să trageți un foc de armă. Aceasta a fost, după părerea mea, cea mai mare greșeală politică din ultimii 50 de ani. Trebuia să ne luptam împotriva rușilor, chiar dacă ar fi însemnat doar 8 zile.”.
În munca sa importantă, Neagu Djuvara explică motivul ”de ce trebuia să ne batem”, concluzionând că apărând teritoriul se producea o salvare a vieților și o imagine de demnitate pentru țară.
Valentina îmi spune că sora ei se numește Anastasia. Ea și Roman aveau o viață normală, înainte de război. Erau căsătoriți și locuiau într-un oraș din vestul Ucrainei.
Tatăl este pe front, la 57 de ani
Casa lor era undeva la granița cu Belarus și Polonia. Roman a murit acum 2 ani, și, îmi povestește Valentina, sora ei a intrat într-o perioadă grea.
Roman a murit în luptele de la Bahmut. A fost soldat doar trei luni. Soția lui și sora ei s-au mutat în alt oraș.
Mama fetelor locuieşte acum în Polonia. Când discuția ajunge la tatăl lor, ascult cu dificultate informația: are 57 de ani şi, în ciuda tragediei, este pe front, în prima linie.
Valentina explică că el susține că luptă pentru familie, pentru copii, apoi pentru țară.
Se lasă noaptea la Kiev. Valentina pleacă. Se vede o tânără împovărată prea devreme.
Mă plimb printre simboluri. Sunt steaguri care comemorează morții din toate țările.
Dialogul dintre oameni și amintiri continuă. Poate că în multe orașe, conceptul de „țară” pare vag, aproape abstract. Aici, țara are o formă palpabilă și indestructibilă: în șoaptele oamenilor.
