De la începutul conflictului din Ucraina, în 2022, lista faptelor considerate „inacceptabile” de Kremlin s-a extins, incluzând orice acțiune ce pare a sprijini inamicul. Decesul recent al fostului ministru al Transporturilor din Rusia, Roman Starovoit, cu puţin timp înaintea probabilă arestare pentru acuzaţii de corupţie, a reprezentat un şoc major pentru elita rusă. Acest eveniment, fără precedent în Rusia post-sovietică, a evidenţiat o schimbare semnificativă în sistemul politic rus.
În contextul războiului din Ucraina, opţiunile de retragere din politică (sau din ţară) sunt mult mai reduse, iar un sentiment de disperare omniprezent a modificat comportamentul oficialilor. Cel mai important, numărul infracţiunilor considerate „inacceptabile” şi pedepsite drastic a crescut semnificativ.
- Preşedintele rus Vladimir Putin a fost întotdeauna cunoscut pentru indiferenţa faţă de corupţia răspândită.
- A susţinut repetat că nu poţi aresta fiecare oficial corupt şi că, chiar dacă ai face-o, înlocuitorii nu vor fi mai buni.
- Spre deosebire de mulţi alţi lideri populişti, Putin a evitat campaniile publice anticorupţie, în ciuda potenţialului de creştere a popularităţii.
„Înainte de invazia Ucrainei, existau doar două cazuri în care un ministru în funcţie risca închisoarea. În 2013, fostul ministru al Apărării, Anatoli Serdiukov, a fost urmărit penal, dar a rămas în libertate, în ciuda beneficiilor politice pe care Putin le-ar fi obţinut prin condamnarea sa. În 2016, ministrul Dezvoltării Economice, Alexei Uliukaev, a fost arestat şi condamnat pentru luare de mită.”, notează Tatiana Stanovaya, fondatoare a R. Politik.
„Norii s-au adunat asupra lui Starovoit în aprilie”
Uliukaev a avut ghinion, afirmă Tatiana Stanovaya, deoarece trimiterea sa în spatele gratiilor era un principiu pentru adversarii săi. Vladimir Putin nu a jucat un rol determinant în niciunul din aceste cazuri, poziţionându-se public că anchetatorii ar trebui să-şi desfăşoare activitatea.
„În primii ani de război, au fost arestaţi mai mulţi oficiali, dar aceştia erau, în general, persoane de rang inferior.”
În 2024, Putin a permis o epurare a celor apropiaţi de fostul ministru al apărării, Serghei Șoigu. Loialitatea lui Șoigu faţă de Putin a prevenit acuzaţiile penale.
Desigur, Starovoit nu era la fel de apropiat de Putin ca Șoigu. Starovoit a fost ministru doar un an, după o perioadă de şase ani ca guvernator.
Cu toate acestea, Starovoit avea legături strânse cu fraţii Arkady şi Boris Rotenberg, aliaţi de încredere ai lui Putin implicaţi în proiecte majore, inclusiv podul care leagă Rusia de Crimeea anexată.
Starovoit a beneficiat de privilegiile unui ministru federal şi a avut întâlniri regulate cu Putin. Responsabilitatea de a gestiona infrastructura de transport a Rusiei în timpul războiului este o funcţie foarte importantă.
Norii s-au adunat asupra lui Starovoit în aprilie, după arestarea lui Alexei Smirnov, adjunctul său. Dosarul penal împotriva lui Smirnov a vizat rolul său în pregătirile defensive inadecvate în regiunea Kursk, unde forţele ucrainene au avut progrese rapide în august 2024.”
„Numărul faptelor considerate «inacceptabile» a crescut”
Alţi oficiali au depus mărturie împotriva lui Smirnov şi Starovoit, suscitând speculaţii despre implicarea fraţilor Rotenberg în protejarea lui Starovoit.
„În prezent, există o nouă evoluţie în regimul rus. De la începutul războiului, numărul faptelor considerate „inacceptabile” de către Kremlin a crescut, incluzând orice acţiune percepută ca asistenţă pentru inamic.
Aceasta include criticile publice aduse regimului (amplificând restricţiile asupra agenţilor străini şi a organizaţiilor nedorite), profitul companiilor care afectează pregătirea militară a Rusiei (explicând valul recent de naţionalizări), tentativele de transfer de capital în străinătate, şi chiar combinaţia de funcţii interne şi internaţionale.
Lipsa de apărări adecvate în regiunea Kursk a permis forțelor ucrainene să pătrundă în teritoriul rus, categorisindu-se evident drept un gest inacceptabil. Pentru cei considerați vinovați, nu există cale de întoarcere. Fraţii Rotenberg nu numai că nu l-au protejat pe Starovoit, dar nici nu au încercat să o facă.
Când gravitatea actului a devenit evidentă, abandonarea lui Starovoit (un client problematic) a devenit o alegere mai sigură decât susţinerea lui.
„Figuri influente, mai puțin puternice”
Aceste fel de situații par să devină tot mai frecvente.
„Alte figuri influente – precum şeful corporaţiei de apărare, Serghei Cemezov, şeful Rosneft, Igor Sechin, şi fraţii Kovalchuk – vor fi probabil forţaţi să abandoneze pe cei care apelează la protecţia lor. Vor fi incapabili să îi salveze pe cei protejaţi, loiali sau pe cei care beneficiază de patronajul lor din ghearele aparatului represiv al Rusiei.
Războiul a diminuat semnificativ puterea unor foşti influienţi, interesele lor fiind zdrobite de un sistem implicat într-o luptă pentru supraviețuire.
În viitor, oficiali tot mai importanţi vor deveni vulnerabili pe măsură ce infracțiunile considerate „inacceptabile” cresc ca număr și gravitate. Războiul a declanșat procese interne în Rusia care ar putea afecta chiar cele mai puternice figuri ale regimului.
