În tinerețe, Lia Bugnar a fost model, deși nu s-a simțit niciodată complet satisfăcută de aspectul său. Pentru ea, podiumul nu a fost doar o platformă de prezentare a hainelor, ci mai ales o călătorie interioară de autoacceptare și redescoperire. În retrospectivă, artista recunoaște că perioada de model a oferit-o curajul privitorii de sine cu alți ochi.
Intrarea în lumea artistică s-a produs aproape întâmplător. Totul a început cu un concurs de modeling, unde a fost remarcată. Curând, un apel telefonic neașteptat i-a adus primul rol pe scenă, alături de nume consacrate ale teatrului românesc: Angela Similea și Ștefan Iordache. Astfel a început drumul ei în teatru – din întâmplare, devenind o cale prestabilită.
Lia Bugnar recunoaște că a devenit model fără să-și dorească asta în mod conștient. Se simțea fragilă și inconfortabil în pielea ei, însă tocmai această imagine era admirată de ceilalți. Abia mai târziu, cu maturitatea și umorul ei caracteristic, a reușit să se privească cu mai multă blândețe și să înțeleagă că, probabil, viața a știut mai bine ce i se potrivește.
„Nu făceam nimic pe vremea aceea. Modelingul a venit ca o salvare pentru a justifica că eram un schelet ambulant. În sfârșit am găsit un loc unde lumea se uita cu admirație la faptul că eram doar piele și os. Lucru care nu mă făcea să mă plac. Asta a venit mai târziu, când am înțeles că nu pot schimba corpul și chipul și trebuie să mă mulțumesc cu ceea ce am. După un timp mi-am dat seama că aș fi putut nimeri mai rău, și apoi am început să consider că sunt relativ frumoasă”, a declarat Lia Bugnar.
Cum se menține Lia Bugnar
În prezent, actrița se declară activă, chiar dacă relația ei cu sportul este… fluctuantă. Uneori exagerează, alteori uită complet, dar are acasă un spațiu de fitness complet echipat, semn că, indiferent de ritm, rămâne conectată cu ideea de mișcare și echilibru.
„Între timp am realizat (ca adult, abia) că și eu sunt un pic diferită de standardul corpului. În sensul că am o mobilitate peste medie și capacitatea de a face tot felul de activități la care alți oameni sunt, mai degrabă, rezervați. Yoga este ceva ce mă fascinează, am practicat-o câțiva ani, acum doar ocazional, dar tot sper că într-o zi mă voi întoarce serios la practică. Altfel, fac sport constant, am o adevărată sală acasă. De la bară de tracțiuni, bandă de alergare, salteluț pentru exerciții, până la tot felul de aparate, dacă le-aș folosi constant, aș putea ajunge sportivă de performanță (și, implicit, președintă) într-o bună zi.”
Problema cu mine este că n-am măsură. Am perioade în care exagerează, fac mai mult decât trebuie, apoi o perioadă fac mai puțin. Da, în general, putem spune că fac sport în mod constant, de tot felul. Am ambiția să fiu cea mai frumoasă de pe aleea cimitirului. Ceea ce este, totuși, o glumă, pentru că nu vreau să fiu îngropată, fiind claustrofobă, ci incinerată.”
