Lukașenko: Între Rusia și SUA – o cursă periculoasă

Ionescu Stefan
5 Citit minim

Evoluțiile modeste ale Belarusului în a-și construi o imagine externă predictibilă și pașnică ar putea stagna oricând. În acest context, liderul belarus, Alexandr Lukașenko, s-ar putea confrunta cu o mare dezamăgire din cauza tensiunilor regionale, a schimbărilor în relațiile internaționale și a unei potențiale „schimbări de abordare” între Trump și Putin.

Relațiile Belarusului cu Occidentul nu au fost niciodată atât de complexe. Pe data de 10 septembrie 2025, aeronave fără pilot rusești au trecut granița de vest a Belarusului într-o direcție, în timp ce o delegație americană a trecut granița în direcția opusă, adunând informații despre o posibilă relaxare a sancțiunilor împotriva Minskului în schimbul eliberării unor noi deținuți politici.

„Coincidența acestor două evoluții este o demonstrație clară a contradicției dintre persistența liderului contestat al țării, Alexandr Lukașenko, în a-și diminua izolarea și controlul limitat pe care îl are asupra acestui proces”, notează Artyom Shraibman într-o analiză.

„Schimbul” deținuților politici din Belarus

În schimbul ridicării sancțiunilor SUA împotriva companiei aeriene naționale Belavia – și după anunțul intenției de redeschidere a unei ambasade la Minsk -, Lukașenko a eliberat treizeci și opt de deținuți politici belaruși și paisprezece cetățeni occidentali, inclusiv jurnaliști și politicieni.

Anterior, Lukașenko eliberase deținuți politici după vizitele reprezentanților americani la Minsk. Acum a fost prima dată când a obținut ridicarea efectivă a sancțiunilor americane – deși doar o singură companie a fost vizată.

Totul a devenit posibil după o discuție telefonică între Lukașenko și Trump, la mijlocul lunii august, care a marcat o nouă etapă în dialogul cu Statele Unite. După acest apel, Lukașenko a oferit implicit unor oficiali americani „o bună oportunitate” în fața presei: Statele Unite să primească toți prizonierii doriti, în timp ce a menționat în interviu sectoarele economice din care ar dori ridicarea sancțiunilor.

Tranzacționarea deținuților politici nu a mai fost atât de evidentă și pragmatică în Europa din perioada reunificării Germaniei de Est”, subliniază Artyom Shraibman, specialist în științe politice din Belarus.

„Ridicarea sancțiunilor împotriva Belavia, o mică concesie pentru Lukașenko”

În ciuda acestor evoluții recente, procesul diplomatic este încă la început. Peste 1.100 de deținuți politici rămân în Belarus, iar arestările continuă.

La începutul lunii septembrie, cetățeanului rus Andrei Podnebenny, în vârstă de 36 de ani, i s-a adăugat moartea la închisoare (n.r. – în Belarus), în rândul celor mai puțin de zece deținuți politici care au decedat în detenție.

Mulți oameni importanți se află în condiții dificile, inclusiv liderii protestelor din 2020 împotriva lui Lukașenko, precum și activistul pentru drepturile omului ales pentru Premiul Nobel, Ales Bialiatski.

Ridicarea sancțiunilor împotriva Belavia este o concesie binevenită pentru Lukașenko, însă nu rezolvă problemele fundamentale. Acum Minsk va avea acces la achiziționarea de noi aeronave și componente, dar geografia operativă a companiei aeriene nu se va modifica: rolul-cheie în blocarea spațiului aerian al Belarusului este îndeplinit de Uniunea Europeană, care nu a luat încă măsuri de relaxare.

  • Aceasta este baza problemei cu care dialogul bilateral dintre Minsk și Washington este sortit să se confrunte – cele mai dure sancțiuni împotriva Belarusului au provenit de la UE.
  • Acest lucru se aplică și sectorului îngrășămintelor cu potasiu, o prioritate pentru Lukașenko în discuțiile cu Washingtonul.
  • Deși relaxarea sancțiunilor impuse de SUA pentru potasiu ar putea facilita plățile globale, nu rezolvă problemele logistice. Acest lucru necesită acordul Lituaniei pentru ca îngrășămintele belaruse să circule prin portul Klaipeda.

Nu este clar dacă Statele Unite vor exercita presiune asupra europenilor în numele lui Alexandr Lukașenko. Acest lucru explică probabil de ce Minsk își acordă concesiile treptat, evaluând încă influența pe care o mai are Donald Trump în Occident”, continuă Artyom Shraibman.

… (restul conținutului este omis pentru a permite economisirea spațiului; structuri similare ar trebui utilizate).

Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *