Explorând universul lui Ștefan Câlția: Transilvania | Extravaganza
Timp de lectură: 9 minute
O expoziție vastă dedicată artistului Ștefan Câlția, „Transilvania | Extravaganza”, va fi deschisă în data de 19 iunie, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru din Sibiu (FITS). Matei Câlția, fiul creatorului și președintele Fundației Ștefan Câlția, a discutat cu Biz despre aportul acestui eveniment în fosta școală pedagogică a Mănăstirii Ursulinelor din Sibiu, într-un spațiu de aproximativ 1.000 de metri pătrați.
Ce a inspirat această expoziție „Transilvania | Extravaganza” și ce înseamnă pentru dumneavoastră, personal, acest nume?
În primul rând, doresc să împărtășesc câteva informații despre mine și rolul meu în proiect. Am fost educat de părinții mei, artistul Ștefan Câlția și arhitecta Livia Câlția, într-un mediu în care arta a jucat un rol central, însă nu ca un gest ostentativ, extravagant sau excentric, ci ca un mod de a trăi, serios și discret, atent și pasionat, asemănător unui tâmplar care modelează cu grijă un scaun pentru a-l verifica și a-l aprecia sincer.
De peste 25 de ani gestionez o galerie de artă și activez în domeniul intermedierii dintre artă și afaceri. În acest proiect, rolul meu este mai important ca niciodată; reprezint interesele stakeholderilor artistului. Fundația Ștefan Câlția, galeriile oficiale, colecționarii și muzeele formează un grup informal pe care îl reprezint cu responsabilitate.
Conceptul acestei expoziții a fost generat din necesitatea grupului de a aduce arta lui Ștefan Câlția în contexte importante pe plan național, pentru a o face accesibil publicului larg, transformând-o dintr-un obiect artistic în sursă de opinii și idei.
„Transilvania Extravaganza” este titlul ales de curatoarea Liviana Dan, o voce de referință în arta contemporană românească, specializată în scena artistică a Europei Centrale. Pentru noi, această expoziție și interpretarea titlului reprezintă o adevărată provocare, un nou mod de a percepe arta și latura sa de afaceri. Extravaganța propusă de Liviana Dan nu este superficială sau teatrală, ci provine din respect pentru inspiratele gesturi ale lui Brukenthal, creatorul de instituții transilvănene, și din amestecul de curiozitate și responsabilitate.
Deschiderea expoziției coincide cu Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, o manifestare culturală de top. Cum s-a concretizat această colaborare și ce legătură se formează între teatru și pictura lui Ștefan Câlția?
Festivalul reprezintă o manifestare unică și spectaculoasă în peisajul cultural românesc, iar invitația directorului său, Constantin Chiriac, de a expune în paralel cu evenimentul ne-a motivat să răspundem cu forță. După mai bine de cinci ani de discuții, am decis să continuăm această colaborare. În imaginația artistului, teatrul și circușul sunt elemente recurente, ce vorbesc despre bine și rău, fals și autentic, iar asamblarea picturii în context teatral nu va fi o simplă ilustratie, ci o experiență dramatică, transformatoare, gândită de curatoarea Liviana Dan. Pragmatic, în România, scena culturală suferă de fragmentare; publicul de teatru, de literatură, de muzică și artă vizuală are experiențe distincte, fapt ce pune în pericol unitatea și prosperitatea culturii. Publicul de teatru prezintă o bogată experiență vizuală, iar arta delicată și stranie a lui Câlția poate introduce spectatorii în lumea artei vizuale, cu particularitățile ei distinctive. Sperăm astfel la o contopire mai bună a acestor audiențe, pentru a susține scena de artă contemporană din România.
Lucrarea „Acrobatul”, devenind simbolul oficial al FITS, reprezintă una dintre piesele centrale ale expoziției. Cum a fost selectată și ce mesaj transmite publicului?
A fost aleasă de echipa festivalului pentru a reflecta energia și naturalețea așteptate de la participanți. Va fi prezentă pe străzile orașului și va încărca atmosfera de sărbătoare, configurând atmosfera de bază a evenimentului. În același timp, expoziția va fi un parcurs, o experiență personală și profundă, ce implică timpul și reflecția asupra propriei persoane.
De ce a fost aleasă fosta Școală Pedagogică a Mănăstirii Ursulinelor ca spațiu pentru expoziție și cum a fost adaptat conceptul „Extravaganza” la arhitectura sa?
Din cauza necesității de a găsi un spațiu suficient pentru prezentarea completă a operei artistului, într-un moment în care platformele de expunere pentru arta contemporană sunt limitate. Am descoperit această clădire, pe care câțiva specialiști culturali din Sibiu au început să o revitalized. Astfel, am conceptualizat aici expoziția și am abordat colaborări cu parteneri precum Ambulanța pentru Monumente, care s-au implicat în reabilitarea acoperișurilor, și cu companii locale precum Regina Maria, CEC Bank și Dedeman, pentru a susține proiectul. Acest loc a fost dezvoltat cu sprijinul unei echipe de restauratori, cercetători și muzeografi, reuniți în asociația Brukethal von Studio. În viitor, Sibiul va avea un centru dedicat artei contemporane, invitând artiști și publicul să fie parte din scena artistică.
Contextul local poate fi încă dezavantajat, însă există exemple pozitive, precum spațiile de artă din Timișoara, București și Oradea, care demonstrează că arta trebuie integrată în serviciile publice, fiind un element esențial pentru comunitate. Un centru de artă contemporană municipal nu reprezintă un lux, ci o necesitate pentru dezvoltarea culturală.
Ce inovații aduce această expoziție față de proiectele anterioare ale Fundației Ștefan Câlția și Galeriei Posibile?
Mai degrabă provocări suplimentare decât noutăți majore, din cauza lipsei de spații de prezentare și a experienței dezvoltate în proiectele anterioare, precum și în renovarea fostei mănăstiri din Șona. Coordonată de Diana Iabrașu, și în colaborare cu galeria Artep din Iași, proiectul include ateliere gratuite pentru copii, cu sprijinul autorităților locale, pentru a implica comunitățile rurale. În plus, echipa formată din cercetători, muzeografi și artiști implică în total până la 50 de persoane, într-un proiect de durată de câteva luni, în condiții de infrastructură exterioară. Această experiență creează un sistem de know-how și reziliență pentru lucrători culturali independenți, vulnerabili economic.
Ce a presupus selectarea și organizarea lucrărilor din colecțiile Fundației și ale colecționarilor în cadrul „universului extins Câlția”?
De peste cinci ani, Fundația urmărește un efort de cercetare amănunțită a operei printr-un catalog raisonné, un inventar complet al tuturor operelor artistului. Până în prezent, au fost documentate peste 2850 de piese și 140 de expoziții, datorită arhivistei Ana Liță. Acest demers a permis dezvoltarea unui proces de selecție atent, realizat de directorul artistic Alexandra Mihali, curatoare și mare cunoscătoare a operei, în colaborare cu artistul Alex Miruțiu. Selecția nu este strict tematică sau cronologică, ci evidențiază sursa gândirii critice a artistului, într-o manieră subtilă și senzațională.
Care a fost relația curatorului Liviana Dan cu artistul Ștefan Câlția și cum s-a reflectat această relație în structura și dinamica expoziției?
Liviana Dan are o relație îndelungată cu arta românească, ghidată de credința că trebuie să colaboreze cu artiști tineri, pentru a-i sprijini în formare. Ca fondatoare a departamentului de Artă Contemporană al Muzeului Brukenthal și curator, a avut mereu în vedere sprijinirea și promovarea noilor generații. Ea consideră că lucrarea cu artiști maturi, precum Rainer sau Lüpertz, vine cu propriile provocări, însă ceea ce îi unește pe ea și Câlția este atașamentul pentru locul Transilvaniei și respectul pentru munca de meserie. Într-un mod modest și responsabil, Liviana Dan se dedică comunităților locale și artei, privindu-și profesia ca pe un misionar cultural ce promovează valori autentice. Această relație a fost reflectată în structurarea și ritmul expoziției, accentuând dialogul profund între artiști și comunitate.
Importanța „Transilvania” pentru familia Câlția – ca loc, legendă, memorie sau simbol?
Pentru artist, Transilvania este o expresie a diversității din cadrul României, Europei Centrale și umanității. Ei o percepe ca pe o zonă de biodiversitate, cultură și tradiție, un spațiu real, concret, nu mitic sau metaforic. Arta sa reflectă această realitate: peisaje, elemente rurale, forme și culori inspirate din natură și tradiție, ilustrând respectul pentru poveștile și biodiversitatea locurilor. În acest sens, Transilvania devine o metaforă a diversității și autenticității, iar însăși existența acestei zone este o sursă de inspirație și păstrare a identității.
Ce experiență culturală promite această expoziție dincolo de simpla vizionare a artei?
Vizitatorii vor descoperi multiple niveluri și sensuri, unele create de noi, altele de-a lungul timpului, în decorul și spațiile mănăstirii timp de două decenii de neglijență. Experiența va începe cu un bilet care susține intervențiile pentru restaurarea monumentelor și se va încheia în liniștea bisericii Sfintei Ursula, oferind o călătorie introspectivă și personală.
Ceea ce doriți ca publicul să păstreze după vizita la „Transilvania | Extravaganza”?
Vreau ca fiecare vizitator să plece cu înțelepciune reîmprospătată, simțind că ceva l-a tulburat și l-a făcut viu. Să aibă impulsul de a reflecta asupra propriilor gânduri, bucurii, tensiuni și drame, și să le reorganizeze. În plus, aș vrea ca această experiență să stimuleze dorința de a crea și de a acționa în propriile vieți și profesii, lăsându-i cu o poftă de lucru și implicare.”n
IMAGINE PRINCIPALĂ: Imagine din expoziția Uroborus, Muzeul Național de Artă al Moldovei, Chișinău, 2019, foto Veronica Negrilă
