Carmen Vasilescu (36 de ani), o persoană cu dizabilitate severă, refuză să fie definită de limitările fizice. Recent, la Bookfest, a lansat cartea autobiografică „Și dacă-i adevărat că nu există nu se poate? Între trup și suflet”. În cadrul unui interviu, ea a explicat importanța revendicării vieții, indiferent de dificultăți.
- „Am scris cu nasul și cu gura, dar mai ales cu sufletul”, a povestit autoarea despre procesul de scriere.
Carmen Vasilescu activează în relații publice și, în pofida provocărilor cotidiene, a construit o viață inspiratoare. La Salonul Internațional de Carte Bookfest 2025, ea a lansat volumul autobiografic „Și dacă-i adevărat că nu există nu se poate? Între trup și suflet”, o carte despre depășirea obstacolelor, menținând demnitatea și speranța.
„Am scris cu nasul și cu gura, dar mai ales cu sufletul”, a afirmat ea despre procesul de scriere, care a durat peste doi ani și jumătate. Cartea este o mărturie sinceră despre viața cu dizabilitate și frumusețea umanității într-o lume adesea marcată de prejudecăți.
Despre „normalitate”
Carmen nu se concentrează pe victimizare, ci pe necesitatea unui cadru de încredere în care oamenii se pot privi dincolo de aparențe. „Normalitatea nu este să fii ca ceilalți, ci să fii tu însuți”, afirmă ea, prezentând o pledoarie pentru curajul de a fi autentic, chiar și în situații dificile.
Lansarea a avut loc pe 31 mai, la ora 17:00, la standul Editurii Humanitas din cadrul Bookfest, cu prezența unor invitați speciali.
O discuție amplă cu Carmen Vasilescu, despre revendicarea vieții și procesul de a-și transforma experiențele într-o carte, a avut loc…
„Cel mai greu mi-a fost să vorbesc despre sentimentele mele”
Întrebarea din titlul cărții reprezintă esența vieții autoarei, trăită împotriva diagnosticului. Scrierea a fost un act de curaj, nu doar un exercițiu terapeutic.
„Sufletul și mintea au vorbit aceeași limbă, iar atunci când se întâmplă asta, trebuie ascultate”, povestește ea despre nașterea ideii cărții. Un moment de conștientizare și o sugestie au fost suficiente. „Și ce bine că am făcut asta!”, adaugă ea. Cartea vorbește și despre nevoia de a vorbi despre experiențe dificile, nevoia de a nu se închide în sine.
Carmen nu dorește să fie un model, ci un stimulent pentru auto-reflecție despre sensul existenței. „Cred că cel mai greu mi-a fost să vorbesc despre sentimentele mele”, recunoaște. „Au fost momente în care am crezut că greșesc iubind.”
Despre propriul diagnostic, ea vorbește clar și concis. Tetrapareza spastică este o formă de paralizie cerebrală ce afectează membrele și trunchiul. În cazul ei, dificultatea este legată de controlul mișcărilor membrelor.
Libertatea dincolo de limitări
În ciuda condiției sale, Carmen refuză să permită trupului să o închidă. „Am reușit probabil privind în ochii celor care au văzut sufletul meu, nu carapacea”, spune ea. A fost o luptă cu propriile gânduri negative, o negociere constantă între acceptare și ambiție.
A practicat activități diverse, precum parașutism, scufundări, schi, nu pentru spectacol, ci pentru libertate. „Simt acea libertate pe care trupul mă împiedică s-o trăiesc”, subliniază ea, subliniind paradoxul condiției sale.
Fiecare zi este unică pentru autoare. „Încerc să mă bucur cât mai mult și s-o fac diferită de precedenta.”
Cuvântul „normal” își capătă sens din nou prin redefinire. „Normalitatea e să fii tu însuți.”
A descoperit relațiile publice și jurnalismul la un eveniment, îndrăgostește-se de domeniu.
Despre dizabilitate
Carmen vorbește despre dizabilitate direct, fără filtre. „Dizabilitatea este un prieten cu care trebuie să ne înțelegem, nu un dușman”, afirmă ea. Are o viziune asupra empatiei în societate.
Despre lansare, ea simte un nou început. „Am mari emoții, doresc ca această carte să fie înțeleasă cu sufletul.”
Nu are o pagină preferată, deoarece îi dorește cititorului să se implice. „Vreau cititorul să-mi spună ce pagină i-a plăcut și de ce”.
Învățătura principală nu este una moralizatoare, ci o încurajare pentru perseverență în fața obstacolelor.
„Fiecare persoană are momente grele. Îmi doresc ca această carte să trezească speranța, pentru că speranța există.” , spune ea.
Carmen are multe vise, printre care parasailing la Nisa. “Descoperă-le pe parcurs. „
Și dacă-i adevărat că nu există „nu se poate”? Carmen Vasilescu a deschis o ușă, iar restul depinde de noi.
