Luna din Apă (Samantha Sotto Yambao, Editura Storia Books)
Sunt fascinată de romanele fantastice care nu sunt destinate exclusiv copiilor sau adulților. Există un spațiu comun unde aceste două categorii de cititori se pot conecta, o lectură care apropie viziunile, un loc unde magia și sensibilitatea se îmbină cu provocările vieții cotidiene – familie, supraviețuire, relații, conexiuni.
Autoarea filipineză se descrie ca o visătoare pasionată de călătorii în timp, iar cartea ei emană farmec și imaginație. Hana, o femeie din Tokyo, moștenește un lăcaș neobișnuit, o casă de amanet mascată sub forma unui restaurant de ramen. În acest loc, nu oricine, ci doar cei aleși, pot renunța la regretele adânci și la alegerile care le-au marcat existența.
Însă, chiar în prima zi ca proprietară, Hana descoperă că magazinul a fost jefuit. De asemenea, tatăl ei a dispărut. În schimb, universul îi trimite un străin, Minatozaki, cu care Hana ajunge într-o lume magică, unde figurinele de origami pot opri timpul, iar stelele de pe cer sunt zmee făcute din dorințe.
În căutarea adevărului, Hana se confruntă cu un secret ascuns, care o obligă la o decizie crucială din care nu se poate întoarce. Ca întotdeauna, realitatea ne trezește din vis, o realitate complexă și tulburătoare – Hana, prinsă între două lumi, ne reprezintă pe toți, cu dorințele și problemele noastre.
Tradusă de Laura Ciobanu, cartea nu doar creează un univers fantasy diferit de cele cunoscute, ci explorează un univers interior: cel al regretelor cu care trebuie să trăim, al alegerilor care ne pot consuma sufletul, al voinței umane – darul cel mai prețios și puternic.
Luna din Apă este o culegere de farmec și emoții care te captivează dincolo de pagini, trezind resursele creative și emoționale. Te lasă să visezi cu ochii deschiși la lumea simbolică a Extremului Orient, dar te face să te gândești la aspectele cotidiene ale vieții – liniștea interioară, resentimentele, oamenii dragi pe care îi pierdem sau îi câștigăm.
Cărămiziu (Florin Spătaru, Editura Eikon)
Cartea autorului român Florin Spătaru este un exercițiu de scriere, o joacă cu cuvintele, un volum concis și sugestiv, perfect pentru lectură în transportul public.
Majoritatea poveștilor au titluri care includ o culoare – lumea noastră este alcătuită din nuanțe și cuvinte care creează lumi pe care le poți vizualiza singur, pentru că aproape fiecare frază evocă imagini în minte.
De exemplu: „Deseori, culoarea macilor visători se răspândește și depășește marginea aurie, ca în icoanele cu Sfântul Constantin. Mă visam mereu cu o haină de culoarea muștarului, cu pete de negru.”
Sau: „Da, bă, ce să zic, scriu cu vin pe foaie, adică mâna îmi tremură așa de tare, încât stropi roșii desenează constelații pe hârtia îngălbenită. Și eu, evident, îmi pun limba să mângâie cocoașa blândă a sferelor obosite. Visam la o bibliotecă infinită, fără granițe, și la demonul cărților, care te omoară citindu-ți cartea vieții.”
Scrierile lui Florin Spătaru se situează la granița dintre proză și poezie, cu o sensibilitate la formă și conținut, pentru un rezultat profund și relaxant. Este o carte captivantă care lasă o impresie optimistă și vibrantă.
Volumul cuprinde trăiri existențiale – de la secrete subtile la frică, dragoste pentru Paris, fascinație pentru vedete, până la aluzii biblice și mitologice.
V-am confuz? E în regulă! Mă simt captivată la rândul meu. Am înțeles citindu-l că avem nevoie întotdeauna de un strop de nebunie în viețile noastre, un mică ieșire din rutina cenușie. Un mic univers paralel nu strica, din când în când. Este clar un univers al imaginației bogate.
Dincolo de farmecul acestei scrieri originale, vă încurajez să descoperiți talentul autorilor români contemporani.
