Marius Mitran, invitatul săptămânii la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”. Unul dintre cei mai renumiți jurnaliști sportivi din România, și-a început activitatea în presă în 1992, la cotidianul „Ora”, continuând apoi la „Sportul Românesc”, „Gazeta Sporturilor” și „ProSport”.
„Maestrul Mitran” a fost, timp de peste un deceniu, unul dintre prezentatorii emisiunii Replay de la Televiziunea Română, un program care a adus la lumină istoria spectaculoasă a sportului și fotbalului românesc, folosind imagini din arhiva bogată a televiziunii naționale.
În prezent, deține funcția de director de comunicare al Ligii Profesioniste de Fotbal. Este un pasionat al Universității Craiova și Rapidului, iar relatările sale colorate sunt întotdeauna apreciate de public.
– Un invitat din profesie, Marius Mitran.
– Multumesc mult pentru invitație! Am resimțit o emoție puternică, domnule Ovidiu, și în 1998, la primul Campionat Mondial din viața mea. Și emoții am simțit și acum. Ambele momente sunt legate, Mondialul și întâlnirea cu dumneavoastră.
– Erai în echipa ProSport.
– Da, în echipa ProSport, la Campionatul Mondial din 1998.
– Cât timp am lucrat împreună?
– Din 1994 până în 2000, șase ani.
– Ai avut experiența necesară pentru a, ca alții, să mă critici pentru modul în care conducerea redacției…
– Nu recunosc această descriere a personalității mele.
– Am avut propriile mele interese în redacție.
– Unii oameni au avut manifestarea lor, în redacție. Nu mă refer la domnul Ovidiu Ioanițoaia. Adevărat, s-au auzit voci puternice. Și eu am condus niște redacții și, inevitabil, s-au întâmplat lucruri asemănătoare.
Marius Mitran explică de unde provine porecla „Manase”
– De unde provine porecla de „Manase”?
– De la „Sportul Românesc”. O poveste amuzantă. În decembrie 1995, la Sportul Românesc, s-au întârziat salariile, iar eu aștept banii. Le-am lăsat colegului nostru, Marius, adresa și numărul meu de telefon, să-i transmită la oficiul poștal din Craiova. Colegul se numea Marius, poreclit Paci.
– Și ce se întâmplă?
– Marius Mărgărit primește banii. Dar avea un tic, de câte ori scria, se referea la un șef al lui de la o fabrică, care se numea Manase. Și el, când scria la mașina de scris, se închipuia în subordinea acelui șef și-și spunea „hai, Manase”. Așa a apărut porecla.
– Ce se petrece în 1995?
– Mă sună prin telefon, stăteam la socrii mei, răspunde soacra mea. Și el, repede: „Manase, sunt Manase”. Soacra s-a speriat, eu am recunoscut imediat. Am stat de vorbă cu el. Și de atunci mi-a rămas porecla asta.
… (continuați restul textului conform cererii de optimizare)
